Un anume tobosar.

    Seara asta ma framanta o amintire. Am desenat portretul unui mare chitarist și mi-am adus aminte de o întâmplare care a avut asupra mea o influenta de durata. Pot spune ca si acum ma gândesc la faptul ca in anul 1997 sau 98, timpul fiind o chestiune relativa pentru mine si atunci si acum, drumul meu de acasă spre școala trecea pe strada C.D. Loga. Acolo era un mic atelier unde se realizau reclame luminoase si tot felul de mărunțișuri ce țineau de domeniul designului. Auzisem că patron era un norvegian ți sătul de alte experiențe de munca si de viata ce le-am avut cu diverși frați romani, mi-am spus sa încerc să mă angajez part-time ca sa obțin un mic venit foarte util unui tânăr student. Am fost uimit sa primesc răspunsul afirmativ, pe loc. Răspunsul acesta l-am  primit de la un domn cumsecade care mi-a dat o proba de lucru și s-a bucurat ca am venit la el deoarece era o perioada propice pentru acest tip de activitate și abia mai făcea față cu munca. Am lucrat mult timp împreună, iar eu și "norvegianul"  am cultivat o relație de prietenie sinceră, dincolo de relația patron-angajat. După câteva luni de la angajare rămân perplex când aflu cine era de fapt "norvegianul". Era domnul Pilu Ștefanovici, toboșar, unul dintre primii componenți ai formației Phoenix. Din ziua aia totul s-a schimbat. Eram chiar stresant cu întrebările despre perioada de glorie a dumnealui și eram extrem de nervos ca nu pot sa scot nimic de la el. Am aflat doar ca a absolvit Politehnica și nu a făcut parte din Phoenix decât câțiva ani. Anii de început. De un calm nordic, Pilu Ștefanovici avea o mare pasiune. Munca. Părea ca nu este prea interesat sa povestească  și cu părere de rău, am renunțat și eu sa-l mai abordez. Am rămas totuși cu o amintire care va fi mereu a mea.
      Domnule Pilu Ștefanovici, dacă veți ajunge vreodată sa citiți postarea mea să știți că vă salut și vă respect. Sper ca mai funcționeaza firma dvs. Trading Nord și aveți succes în afaceri.

SPERANTA PENTRU COLONIE

In fiecare an colaborez cu Asociatia Romano-Engleza " Speranta pentru colonie". Colaborare e mult spus. De fapt doar imprumut de le ei corturi pentru tabara de vara. Trei ani am stat la cort. La anu` incercam altceva. Dar vreau sa spun ceva nu despre trecut sau viitor ci despre prezent. Sunt foarte multumit sufleteste ca am reusit sa ajut aceasta asociatie sa-si realizeze un baner care sa-i identifice si sa le ofere personalitate in Colonia Petrosaniului. Sunt o asociatie mica dar inimoasa. Am colaborat in timp cu multe asociatii si sunt mandru de asta. Designul bannerului este realizat de voluntarii asociatiei si de domnul Sandor caruia ii multumesc si pe aceasta cale. De fapt scriu acest post doar ca sa subliniez un fapt simplu. Faptul ca orice lucru care pare imposibil de realizat la inceput, cu putina consecventa si comunicare se poate realiza foarte usor. Vineri  23.nov. 2012 am montat bannerul si am lasat o pata de culoare in colonie. Atasez cateva fotografii trimise de doamna Adina, directoarea centrului.

Dor de Italia

Iubesc Italia aproape la fel de mult cum iubesc Petrila. Experienta pe care am avut-o anul acesta e unica si fara sansa de a se repeta. Pentru ca am luat parte la un proiect COMENIUS, am avut ocazia sa intru in scoli italiene, sa cunosc lumea lor exact asa cum este ea, fara machiajul turistico-publicitar. Proiectele Comenius au o particulritate anume: se intalnesc in diverse locuri mai multe natiuni. In cazul nostru englezi, portughezi, unguri, greci, turci, sloveni, bulgari, romani si bineinteles italieni. Eu personal m-am inteles cel mai bine cu englezii si cu turcii. Pe bulgari am ajuns sa-i consider un fel de frati. Experienta a fost una deosebita si irepetabila. Trecand peste raporturile interumane, Italia este tara in care arta de calitate este apreciata. Apreciata si respectata. Ca sa fiu sincer pana la capat,  suntem doua popoare total diferite. Noi cu plusurile nostre, ei cu ale lor. E si o chestie de subiectivism.

Tabara cu arta si minciuni - Contur 2012

Vinu-i bun, rachiu-mi place,
Bogatan eu nu m-oi face
Ca si tatei i-o placut,
Bogatan nu s-o facut.

 Strigaturile localnicilor momarlani sau minciunile, cum se mai numesc ele, au fost ilustrate in tabara de anul acesta de un numar de 26 de copii din Valea Jiului, Timisoara si Targu-Jiu, intr-un inedit atelier de creatie care a avut loc in locul paradisiac de la poalele Sureanului  numit Cabana Voivodu. Voivodu, nu Voievodul. Se spune ca oamenii sfintesc locul si mi se parea nefireasca aceasta afirmatie pana l-am cunoscut pe Florin Turcas, proprietarul cabanei, omul care nu numai ca ne-a deschis usa dar s-a si implicat cot la cot cu noi pentru ca aceasta tabara sa fie un succes. Domnule Turcas, cam 100 de oameni va multumesc pentru primire, adica participantii la tabara si familiile lor. Va multumesc si va doresc sanatate!
  Sa o luam cu inceputul. Duminica. Dupa mai multe drumuri cu hrana si materiale la cabana, m-am indreptat spre locul de plecare adica parcarea Penny. Cand am intrat in parcare m-am speriat de o multime compacta care se aduna de obicei la accidente si la mitinguri. Erau ai nostri, copii, parinti, frati, cu totii cam 100 de oameni asteptand cu nerabdare o spatamana de tabara, cursuri de arta, ateliere, excursii si o petrecere pentru care ii multumesc DJ-ului Iosif Olaru. Pentru ca iubesc arta si sunt un visator, am crezut pentru cateva momente in teleportare atunci cand aceasta uriasa adunare a aparut in curtea cabanei, in locul de campare. Corturile erau deja instalate de sambata si ii multumesc pentru ele doamnei Adina de la fundatia Iosua Petrosani. Instalarea si acomodarea dureaza de obicei o zi, timp in care am facut excursii de documentare  si impreuna cu sotia mea, Cipriana, am tinut un curs de arta moderna. Chiar foarte moderna. Arta contemporana dusa in strada de catre artisti diferiti si anonimi, unii din ei geniali asemeni celui care semneaza cu pseudonimul Banksy. Diferenta intre ei si noi a fost una radicala. Noi nu am vandalizat nimic si nu am folosit ca background zidurile marilor orase ci peretele de lemn al unei colibe momarlanesti. Nu am gasit loc mai potrivit pentru a expune ilustratiile pentru strigaturi. Declar inca de acum ca in tabara de anul viitor voi imbraca in arta o stana din varful muntelui, actiune pe care am programat-o inca de anul acesta.

Punctul culminant al acestei tabere a fost miercuri, cu ocazia happeningului ce a avut loc in prezenta unor oaspeţi dragi nouă: Petrică Birău, Sorin Oprea, Dumitru Gălăţan Jieţ, Ilie Pintea, Constantin Barbu si Rolland Szedlacsek. Practic am îmbrăcat o coliba momarlănească in artă, in desenele la care copiii prezenţi în tabără au lucrat trei zile. Rezultatul incerc să-l redau prin cateva fotografii surprinse in timpul happeningului.

Organizatorii taberei au fost: Ana-Maria Biro, Ana-Maria Cercel, Cipriana Chinţa şi Radu Chinţa.

Copiii participanţi la tabără sunt următorii: Edena Andrei,  Florina Mirabela Anghel, Dana Ramaşcanu,  Victor Mihai Chinţa, Vladuţ Adorian Ştefan, Roxana Mătulescu, Diana Răşcanu, Rebeca Gogelescu, Corina Elena Jitea, Noemi Andreea Munich, Tudor Giurgiu, Rareş Cătălin Pintea, Andreea Elena Pintilie, Georgiana Şandru, Andreea Sîrbu, Alina Şerban, Ana-Maria Ştefan, Danuţ Andrei Ungureanu, David Pricop, Mădălina Ion, Andra Toterman, Roxana Nistor, Doris Popescu, Anca Trif, Bianca Mihaela Ţurcas si Diana Maria Margarita.

.
Fotografii: Ana-Maria Biro, Cipriana Chinta si Petru Birau

 

O revelatie in Colonia Petrosaniului

Nu credeam ca una dintre cladirile istorice, care acum aproape un secol era un simbol al orasului va ajunge sa redevina un punct de interes. Am avut prea multe exemple negative si dezamagiri referitoare la identitatea urbei noastre. Ieri insa, (sambata, 23 iunie 2012) am trait o bucurie vizitand cladirea care pe vremuri a gazduit Cazinoul Muncitoresc. Ca astazi este restaurant si acum aproape o suta de ani era cazinou, nu ma intereseaza si cred ca este o buna lectie. Toti suntem de acord cu restituirea vechilor proprietati, imi fac probleme acolo unde acestea sunt restituite si lasate sa se degradeze. Important este faptul ca aceasta cladire a fost repusa in valoare. Propun o mica galerie foto, realizata cu apartul imprumutat de la Victor. Ultima fotografie este preluata de pe internet,  necesara pentru o mica paralela in timp.