Un nou experiment. Fragmentarea UE

Problemele lor sunt și ale noastre chiar dacă nu pare așa. Când credeam că le-am văzut pe toate apare acest băiat tinerel, căruia îi plac româncele, și ne da o lecție despre cum să rupi o regiune dintr-o țară. Asta e dorința lui și a poporului lui. Catalunya este cel mai frumos loc de pe pământ, asta dacă ignorăm România. Cu oamenii cei mai buni și mai primitori, aici nu ignorăm românii. Să vedem cum le reușește experimentul. Voi ce spuneți?

Cetatea de pe stâncă

Dacă Sarmizegetusa Regia era centrul spiritual al Daciei sunt sigur că exista o cetate la fel de importantă ca aceasta din alt punct de vedere. O cetate cu importanță militară strategică. Cetatea Bănița, cocoțată pe un vârf e stâncă, are două calități: oferă panorama de la munții Parâng până în Țara Hațegului și este imposibil de cucerit. Ca să fiu sincer este aproape imposibil de vizitat. Îți trebuie echipament și mă refer aici în primul rând la încălțări antiderapante ținând cont că ascensiunea se face direct pe stâncă. Vă rog să nu vă aventurați, cei care citiți acest articol, fără un bun cunoscător al locului, un alpinist profesionist cu echipamentul de rigoare.

Așadar, cetatea dacică Bănița. Atât cât a mai rămas din ea face parte din patrimoniul mondial Unesco și are o frumusețe aparte. Practic este situată pe un mic platou din vârful stâncii ce o vezi urcând serpentinele de la ieșirea din Petroșani. Am observat ziduri de apărare construite pe mai multe etaje. Mai exact pe trei. Atât am văzut noi. Adică după ce urcai tu romanule stânca, dacă o urcai, după ce treceai de vipere, dacă treceai, trebuia să mai cucerești și cele trei rânduri de ziduri construite după metoda clasică murus dacicus. Este interesat că pe partea laterală există trepte de acces în cetate care vin de nicăieri. Sau, reformulez, există scări care par să iasă din cetate și duc spre un hău, spre un abis, spre o stâncă abruptă. 

După părearea mea, umilă, ar putea deveni principalul punct de atracție al zonei, al Văii Jiului. Asta dacă se va monta vreodată o telecabină pentru turiști și vor exista fondurile necesare cercetărilor arheologice și punerii în valoare a cetății. Poate prindem și noi anii ăia. Mulțumesc colegilor Teodosie și Alin că au făcut efortul uriaș de a urca cu mine pe stâncă. De câteva ori mi-am dat seama că le-am pus viața în pericol. Îi mulțumesc și lui Moise că a încurajat această expediție, chiar dacă el nu a mai putut urca (sau nu l-a lăsat înaintașul lui direct - Nero, să urce). Practic mi-am împlinit azi un vis frumos. Și apropo..  mi s-a părut că-l zăresc pe Burebista sus pe platou. Sau era doar o închipuire? Pun și vreo trei cadre surprinse cu telefonul pentru certificarea celor spuse mai sus.