Eu am făcut mereu o cronică a taberelor de artă dar de fiecare dată am considerat că beneficiarii taberelor ar trebui să facă asta. Foarte rar și oarecum sporadic a fost scris un jurnal al taberei de către copii. Denisa și Miruna s-au oferit voluntar să facă acest jurnal al taberei Contur 2016, fără să știe în ce se bagă. Adică eu am stat ca un spin în spatele lor și nu le-am lăsat să se bucure de vacanță până nu mi-au dat jurnalul. Îl reproduc aici și fetele pot confirma ca nu am intervenit deloc asupra texului. David a realizat ilustrațiile pentru acest jurnal și îl felicit pentru asta. Anamaria Biro a surprins câteva fotografii. Tabăra e gata, rămân amintirile și mirosul de asfalt încins.
Miercuri, 13 iulie
Dimineaţa ne găsise pe toţi somnoroşi, dar după un mic dejun consistent şi o mică odihnă am prins puteri pentru a merge într-o drumeţie. Aceasta consta în escaladarea muntelui Parângul Mic, pe sub telescaun. Am început cu încredere, deşi prima parte a traseului era foarte abruptă, fără urme de cărări prin vegetaţie deasă şi umezeală. Soarele încălzea prea mult împrejurimile, iar asta nu ne era de ajutor deloc. A doua parte a traseului a fost mai scurtă, terenul mai drept, dar fără copaci şi fără umbră, căldura ne topea pe toţi şi imediat am rămas şi fără apă. Drumul înapoi către cabană l-am parcurs mult mai uşor, fără prea mult efort. Deşi speram că după această drumeţie vom mai avea energie să facem treaba migăloasă ce ţinea de pânzele noastre, cu toţii am abandonat ideea de a picta şi ne-am relaxat la un film. După cină am avut parte de o plimbare prin răcoarea serii.
Joi, 14 iulie
Ziua următoare a început ca toate celelalte zile, soarele trona pe cerul albastru iar noi ne trezeam bucuroşi ca începe o nouă zi. După masa de dimineaţă pregatită cu atenţie de doamnele profesoare, ne-am luat pânzele şi am început să pictăm, pentru că trebuie să recunoaştem, pointilismul necesită multă răbdare. După masa de prânz ne-am abandonat pentru puţin timp lucrările şi am urcat la o stână din apropiere. Drumul a fost unul destul de lung însa când am ajuns la destinaţia dorită, am uitat de oboseală şi doar am admirat priveliştea încântătoare, bucurându-ne în acelaşi timp de aerul curat de munte. Seara s-a încheiat cu o masă bună şi cu o serie de filme alături de profesori şi de noii noştri prieteni.
Vineri, 15 iulie
Ultima zi din tabară. Dimineaţa nu ne găsise aşa cum ne aşteptam, soarele nu mai era pe cer, tot ce puteam vedea acum erau nişte nori grei şi întunecaţi. După masa de dimineaţă am reînceput lucrul la pânzele noastre care trebuiau finalizate. În acea zi, vremea nu ţinuse cu noi din păcate aşa că după ce ne-am terminat fiecare lucrarile ne-am strâns în cabană unde am început să vorbim, să râdem şi să facem glume pe diverse subiecte. După încă câteva filme, am urcat fiecare în camerele noastre supăraţi că tabăra se termina, dar şi fericiţi pentru că ne-am ales cu prieteni noi.
