Renaşterea franceză şi Renaşterea Europei

 Despre orice personalitate care a schimbat cursul istoriei  rămân scrise în memoria colectivă a omenirii câteva rânduri. În primul rând sunt menţionate data şi locul naşterii. Oraşul franţuzesc Cognac nu este doar naşul de botez al băuturii cu acest nume ci este locul de baştina a două uriaşe personalităţi care au influenţat destinul unei naţiuni şi al Europei întregi.  Francisc I al Frantei sau François 1er este omul care a permis dezvoltarea artelor şi impregnarea spiritului renascentist în Franţa.

El este născut aici în acest mic orăşel din regiunea Poitou-Charentes, undeva la 80 de km de Oceanul Atlantic. Dar nu este singurul.  Alaturi de el mai este originar din Cognac şi părintele Europei de azi, Jean Monnet. Din acest motiv consider că micuţa localitate Cognac este un resort care a adus omenirii un salt in faţă. Oraşul este cunoscut azi în primul rând pentru băutura care-i poartă numele insă aspectele subliniate de mine sunt, dint punctul meu de vedere, la fel de importante precum licoarea planetar cunoscută.

 Am vizitat Cognacul, la inceputul lunii iunie, un grup de zece romani ajunsi acolo prin efortul Asociatiei Les Amis de la France şi a preşedintelui Ionel Zmau. Acesta a avut inspiraţia să includă Petrila în Forumulul European pentru Diversitate si Interculturalitate (FEDI) şi urmare a acestui fapt proeictele europene la care sunt invitaţi să participe membrii asociaţiei sunt deosebit de numeroase, aducând un câştig uriaş Petrilei si locuitorilor săi.
 Una dintre primele observaţii pe care pot să le fac este ca o parte dintre clădirile oraşului fac parte din Patrimoniul Franţei şi nu este permisă nicio "estetizare" viu colorata. Centrul oraşului pare încremenit în timp  cu faţadele şi zidurile neschimbate de sute de ani. Daca nu se permite nicio estetizare, pot spune ca nici reversul medaliei nu există. Oricât ai căuta nu vei gasi niciun fel de vandalizare a acestor cladiri. Exista cateva locuri special amplasate in care sunt realizate de o maniera profesională câteva graffiti-uri şi unele fresce. . Totul este vechi dar curat şi extrem de civilizat. 

   Proiectul la care am participat a abordat o tematică la care tinerii sunt foarte sensibili în ziua de azi. Felul în care te prezinţi în faţa angajatorului. Pe lângă faptul ca trebuie să ai un CV bogat, în această criză existentă azi în toată Europa, trebuie să ai şi o anumită atitudine din care să rezulte faptul că eşti determinat să lucrezi din greu pentru a ajunge întro anumită poziţie socială. Angajatorul este atent la gesturi, la felul în care vorbeşti la faptul ca tu poţi aduce firmei un plus nu numai prin cunoştinţele tale ci şi prin determinarea faţă de muncă şi exemplul bun pe care-l poţi da celorlalţi.   

                                                                                                          Va urma...

Spiritul de echipă, preţuit cum se cuvine de echipa Les Amis de la France

Fotografia a devenit în ultimii zece ani un detaliu cotidian de care nu ne putem despărţi. Toţi facem fotografii, fiecare la alt nivel şi fiecare cu altă tehnologie. Orice fotografie  începe cu un simplu clic. Toată povestea ce doreşte sa ne-o spună acea fotografie depinde de acel clic. Unde, în ce condiţii de iluminare, cu ce idee, cu ce tehnică. Problemele de compoziţie şi de culoare, felul în care este surprinsă lumina şi scenariul îndelung căutat sau surprinzător descoperit de talentul fotografului sunt elementele care fac diferenţa între fotografi şi fotografii.

Faptul că în oraşul meu există un grup de tineri interesaţi de aceste probleme nu poate decât să mă bucure. Am parcurs în avans cu o zi expoziţia foto găzduită de organizaţia Les Amis  de la France Petrila şi am constatat ca aceşti tineri doresc nu doar să cunoască problemele pe care fotografia de calitate le impune ci chiar m-au surprins cu rezolvrea unor probleme de cromatică, iluminare şi compoziţie. Toate fotografiile lor au ca punct de plecare cele zece cuvinte ale francofoniei, aduse ca în fiecare an în Petrila şi în toată Valea Jiului de Ionel Zmău cel care aduce cu forţa francofonia la Petrila.

Mi-am intitulat articolul spiritul de echipa, deoarece acesta este primul lucru pe care îl observi în această expoziţie. Echipa. Un grup de tineri pasionaţi care surprind frumosul lăsându-ne şi pe noi să ne bucurăm de el. „Equipe” este unul dintre cele zece cuvinte, unde tânăra Monika Fodor surprinde într-o compoziţie clasica, piramidală, ascensiunea a doi alpinişti ce se lupta cu un perete de stâncă. Luptă în echipă.

 Sunt înconjuraţi de un peisaj dur, colţuros, realizându-se un contrast puternic intre acel perete şi fragilitatea omului care-i încearcă duritatea, modelându-şi astfel caracterul şi personalitatea. La începutul articolului nu am trecut intenţionat printre criteriile ce fac diferenţa intre fotografii acest detaliu pe care doresc să-l evidenţiez aici. Personalitatea fotografului. Este acel factor care işi pune cel mai mult accentul pe lucrările acestuia.

O altă personalitate care se evidenţiază în expoziţia de faţa este cea a lui Bogdan Totoran, un tânar ale cărui căutari în domeniul fotografiei le cunoşteam de mult. Bogdan creează o atmosferă admirabila plecând de la austeritatea lui „cachet”, un alt cuvânt din şirul celor zece. 

Faptul că Bogdan reuşeste sa ne poziţioneze cu gândul într-o anumită epocă este meritul lui. Dar nu este singurul. Alături de discurile de vinil din fotografie, Bogdan creează un contrast de materialităţi, reflexia luminii fiind studiată şi regizată cu mare atenţie de acest tânăr fotograf căruia îi urez mult succes pe viitor. De fapt tuturor le urez acelaşi lucru, şi tin să-i enumăr pe toti, spunându-le că toate fotografiile lor sunt reuşite şi îmi pare rău că spaţiul nu îmi permite să le analizez fotografiile pe îndelete. Echipa ce merita felicitata este formată din: Ştefan-Bogdan Totoran, Kristina Monika Fodor,  Vlad Theodor Ciontescu, Elena Aida Vladuţ si restul pe care o să-i menţionez când primesc lista de la domnul Ionel Zmău.

O prezenţă deosebită în cadrul acestei expoziţii o are Roxana Nistor, care cu talentatul şi  curajul de exprimare a realizat câte o pictura sau un desen pentru fiecare  dintre cele zece cuvinte ale francofoniei.Fiind coordonator al Roxanei am observat un apetit deosebit pentru culoare, compoziţie şi experiment. Pictura modernş se bazează foarte mult pe acest experiment, pe aceste căutări ce tind uneori sa rupă barierele impuse de anumite curente sau şcoli. 

Evenimentul s-a desfăşurat vineri, 22 martie 2013, pe o vreme îngrozitoare şi la concurenţă cu alte evenimente de marca ce au avut loc in Petrila. La sediul  asociatiei "Salvati Copiii"  Hunedoara, celebra prezentatoare TV Mihaela Rădulescu a făcut cunoştinţă cu realitatea dură în care trăiesc copiii din Petrila. Sunt onorat că domnul Florin Popescu şi doamna Valeria Popescu m-au invitat să expun la acest eveniment şi le doresc tuturor realizari deosebite pe viitor. Eu am relaţii foarte bune cu toate ONG-urile din Petrila şi chiar cu câteva din Valea Jiului sau Alba Iulia, şi am răspuns afirmativ la fiecare solicitare.

Fotografiile aparţin autorilor menţionaţi în articol şi le-am primit pe email de la Ionel Zmău, care, la randul lui,  este autorul ultimei fotografii.

Reprezentare artistică impecabilă in oraşul unirii.

   Unul dintre puţinele puncte forte pe care  le avem în  competiţia cu alte state europene este calitatea actelor cultural-artistice pe care le prestează unii dintre compatrioţii noştri. În cazul de faţă, un grup de copii petrileni, membrii ai cercului de artă de la Clubul Copiilor Petrila, condus de profesorul Radu Chinţa, au reprezentat cu cinste oraşul într-un centru cultural european, aşa cum este Alba-Iulia. Au realizat reliefuri cioplite pe lemn de tei, au obţinut prin imprimare pe hârtie lucrări de xilogravură. Monocrome sau uşor policrome lucrărilor micilor artişti fac trimitere, fiecare, la o anumita perioadă din vasta istorie a artelor plastice. Pe lângă xilogravură, portretele gravate in linoleum fac din împletirea ludică a liniei plastice un demers artistic curajos,  demers vizual perceput ca unul valoros de publicul care a participat la vernisaj şi care va vizita expoziţia pana in data de 21 martie 2013. A fost ales ca punct de expunere Biblioteca Judeţeană Lucian Blaga din Alba-Iulia, chiar dacă spaţiul de expunere este unul limitat, totuşi amplasarea centrală şi faptul că dispune de un flux important de cititori, fac ca expoziţia să fie una vizibilă. Expoziţia a fost posibilă datorită artistului Cristian Ianza, care a fost prezent la vernisajul din Petrila, unde plăcut impresionat de calitatea lucrărilor a realizat un parteneriat intre Biblioteca Judeţeană Lucian Blaga şi Clubul Copiilor Petrila. Vernisajul a fost un succes şi datorită recitalului folk susţinut de Cătălin Stepa şi Florentin Budea. Susţinător al copiilor şi reprezentant din partea Petrilei la Alba-Iulia a fost şi preşedintele Asociaţiei Culturale Les Amis de la France, Ionel Zmău. Este meritul copiilor şi a profesorului lor că Petrila a fost reprezentată cu succes, acest eveniment aducând un plus la imaginea pe care Valea-Jiului o are în ţară. Ne bucurăm cu toţii atunci când personalităţi de marcă ne vizitează Valea dar ar trebui să fim şi mai bucuroşi atunci când reprezentanţii Văii ne reprezintă cu cinste. 

Între reprezentările grafice se disting interpretări personale ale copiilor care au avut de analizat un curent artistic sau reprezentant al acelui curent. Andy Warhool a fost artistul care a surprins cel mai bine arta secolului trecut. A creat un curent artistic (Pop-Art) şi a convins-o pe Mirabela să reinterpreteze autoportretul artistului. Linia plastică specifică linogravurii transmite impulsurile creative ale autorului, pe suportul de linoleum şi apoi, prin imprimare, pe hârtie. Pe lângă Andy Warhool şi Van Gogh, Dali, Jan van Eyck, Gustav Klimt, Hieronymus Bosch (ale cărui portrete groteşti au surprins-o pe Klara) dar si perioada clasică a renaşterii italiene, in special desenele lui Leonardo au fost sursele de inspiraţie ale elevilor ce studiază tehnicile de reprezentare artistică la Cercul de Artă din Petrila.

Povestea expoziţiei "FRÂNTURI DE GRAVURI" în Alba-Iulia

Expoziţia "FRÂNTURI DE GRAVURI" s-a născut în urmă cu un an şi în timpul scurs de la începerea proiectului până azi, volumul de muncă depus de membrii cercului de artă a fost unul important. Important şi plăcut. Cu dălţi speciale, plăcile din lemn de tei au devenit, puţin câte puţin, frumoase şi expresive lucrări de artă. Dată fiind dimensiunea lor am apelat la imprimarea lor pe hârtie de dimensiuni uriaşe. Ceea ce a constituit o mică problemă din punct de vedere al manevrabilităţii. Şi al expunerii adecvate. Dacă Clubul Copiilor şi Elevilor Petrila dispune de de un spaţiu expoziţional adecvat, Biblioteca Judeţeană "Lucin Blaga" din Alba-Iulia duce deocamdată lipsă de aşa ceva. Deocamdată, deoarece va fi mutată curând intr-un spaţiu generos. În situaţia asta am expus, în data de 7.03.2013, doar o parte din expoziţia ce a găzduit-o cu multă generozitate Petrila. Menţionez că nu aş fi reuşit panotarea făra ajutorul prietenilor mei: Ionel Zmău (maestrul panotărilor nemţeşti), Florentin Budea şi Cătălin Stepa care au renunţat la cafeaua planificată in Cetate pentru a-mi fi ajutoare de nădejde. Domnului Cristian Ianza şi doamnei Cristina Smadea, se impun mulţumiri şi nu numai pentru panotare. Pentru organizarea impecabilă a întregului eveniment cultural.

Gravura este o tehnică deosebită. Deosebită şi de lungă durată. Până să ai în faţă rezultatul final eşti nevoit să treci prin mai multe faze intermediare. Pregăteşti o schiţă pe hârtie, apoi desenezi modelul în oglindă pe placa de lemn. Dacă desenul este exact începi procedeul cel mai migălos: cioplirea lemnului. Dacă se face cu migală şi dăruire, aşa cum au procedat elevii mei, chiar şi negativul în sine devine un obiect artistic frumos. Ultima fază este imprimarea propriu-zisă care se face destul de greoi în atelierul nostru deoarece nu avem prese sau alte utilaje absolut necesare. Dar ne descurcăm! Ajuns în acest punct, poţi avea surprize neplăcute destul de des. Acest proces iniţiatic poate fi cel care intăreşte caracterul unui copil aflat în perioada vieţii în care apar îndoielile şi întrebările. Ăsta poate fi argumentul faptului că am ales o tehnică dificilă în activitatea mea de educator de artă.

Inaintea vernisajului, Cristian Ianza ne-a oferit ocazia să vedem cetatea. Impecabilă, curată, liniştită. Cu adevărat un oraş european. Nu voi uita niciodată faptul că am avut ocazia să expunem aici. Nu mai stiu dacă autorul pozelor din cetate am fost eu sau preşedintele asociaţiei "Les Amis de la France", Ionel Zmău. În mod cert aparatul era al lui. Îmi pare încă rău că nu am reuşit să aduc în acest frumos oraş autorii gravurilor, copiii de la cercul de artă. Îmi imaginez doar cum ar fi arătat în această poză.

Nu pot să mă exprim dacă expoziţia a fost sau nu un succes, deoarece aş fi subiectiv. Acest lucru trebuie să-l spună alţii. Eu m-am străduit şi mă voi strădui să schimb percepţia publică asupra unui oraş frumos şi cu oameni valoroşi cum este Petrila. Mă voi strădui să trasmit elevilor mei pasiune pentru artă şi dacă pot voi încerca, prin artă, să atrag atenţia în mod pozitiv asupra oraşului meu. 

 La expoziţie au participat artişti, profesori, poeţi, muzicieni, copii, adică exact pătura care întreţine cultura. Le-am mulţumit în scurtul meu discurs că şi-au făcut timp să participe la acest eveniment, le mulţumesc si aici! După vernisaj recitalul folk realizat prin împletire de Florentin Budea şi Cătălin Stepa a fost unul deosebit. Împletire, adică un cântec Cătălin, un cântec Florentin... şi tot aşa. Florentin chiar a invitat copiii din Alba în faţă si au interpretat o melodie cu toţii, melodie la care cei mici asigurau refrenul. Un eveniment cultural cu amintirea căruia noi am plecat mulţumiţi să transmitem celor de acasă felicitările gazdelor. 

 Consideraţia mea pentru: Cristian Sergiu Ianza, Costantin Dorian Barbu, Ionel Zmău, Cristina Smadea, Mioara Pop, Florentin Budea, Cătălin Stepa, Ileana Firţulescu,

şi copiii:

imagine preluata de pe: http://qtro.info/invitatie-la-cultura/

Gustul maslinei crude

Azi ar trebui sa fiu putin mai fericit. Joi, 07.03.2013, expoziţia ce am realizat-o împreună cu elevii mei de la Cercul de Arta va fi vernisată in centrul oraşului Alba-Iulia. În cetatea istorică, la Biblioteca Judeţeană. Adica  copiii aceştia vor reprezenta Petrila la o manifestare care fără prezenţa lor va vi una ternă. Dacă eram într-o ţară civilizată, care are prioritate naţională educaţia s-ar fi găsit câţiva litri de motorină si un microbuz disponibil să transporte puţin peste 100 de Km un grup de copii valoroşi. Să-i transporte şi să-i pregătească pentru condiţia de buni cetăţeni. Dar este încurajat smecherul cvasi-descurcăreţ care nu cere nimic şi care cine ştie prin ce mijloace are bani.
Supărarea asta vine după ce am stat pe la uşa domnului primar Ilie Păducel care m-a asigurat că el va rezolva transportul copiilor din urbea ce o păstoreşte, fără măcar să ştie că microbuzul şcolar nu are licenţă de transport în afara judeţului. Dacă nu există altă soluţie eu voi fi singurul reprezentant al Petrilei la un eveniment care ar trebui să mă facă mândru. Dar eu acum nu simt altceva decât gustul maslinei crude.
Evenimentele artistice făcute cu şi pentru elevi nu aduc bani, poate nici imagine, produc în mintea unora doar cheltuieli. Dar ele produc ceva ce multi dintre noi nu mai au: educaţie!
Expoziţia "FRÂNTURI DE GRAVURI", se vrea atât un act artistic cât mai ales unul educaţional. Cei care au fost curioşi să vadă expoziţia la Petrila sau cei care ne vor onora cu prezenţa la Alba-Iulia au observat sau vor observa că fiecare elev abordează un artist sau chiar un curent artistic. Lângă fiecare xilogravură există un text informativ, scris simplu, pentru cei care nu au prea avut contact cu arta şi care doresc să cunoască măcar la nivel informal noţiuni de bază. Pe lângă xilogravură am deprins elevii mei cu o altă tehnică dificilă. linogravura. Exista un număr de 22 de lucrări de linogravură, înrămate, care vor fi expuse în limita spaţiului disponibil. Biblioteca Judeţeană "Lucian Blaga" dispune, totuşi, de un spaţiu limitat. Dacă aceşti copii ar fi avut ocazia să fie prezenţi la vernisajul expoziţiei lor, alta ar fi fost, poate, personalitatea lor creatoare. Dar nu numai cea creatoare. Eu sunt convins că alta ar fi fost personalitatea lor şi respectul pentru o societate care acum vrea să scape de problemele lor.
Dragi prieteni, dacă sunteţi în Alba-Iulia, joi la ora 17, vă invit să vedeţi un eveniment unic în felul lui. Rezultatul muncii unor copii care abordează două teme grele: linogravură şi xilogravură. După vernisaj aveţi ocazia să cunoaşteţi doi  adevăraţi prieteni ai artelor. Doi artişti veritabili care vin doar din dragoste pentru copii: Cătălin Stepa şi Florentin Budea, prezenţi la eveniment cu un recital folk.

O scurtă şi deloc reuşită dar edificatoare galerie foto, vă prezint mai jos:

Frânturi de gravuri

Dragi prieteni, vă aştept cu plăcere in data de 20.02.2013, ora 17,  la o inedită expoziţie de gravură, gen abordat numai de noi în oraşul Petrila şi din cate ştiu în toata Valea Jiului, de la Iosif  Tellman încoace. Dacă sunteţi iubitori de artă sau daca vreţi sa vă eliberaţi preţ de câteva clipe din monotonul cotidian, luaţi în calcul participarea la acastă expoziţie. Rezultatul muncii elevilor este unul surprinzător.

După vernisaj Cătălin Stepa, Florentin Budea şi micii chitarişti petrileni ne vor încânta cu un recital folk de înaltă ţinută.

Un anume tobosar.

    Seara asta ma framanta o amintire. Am desenat portretul unui mare chitarist și mi-am adus aminte de o întâmplare care a avut asupra mea o influenta de durata. Pot spune ca si acum ma gândesc la faptul ca in anul 1997 sau 98, timpul fiind o chestiune relativa pentru mine si atunci si acum, drumul meu de acasă spre școala trecea pe strada C.D. Loga. Acolo era un mic atelier unde se realizau reclame luminoase si tot felul de mărunțișuri ce țineau de domeniul designului. Auzisem că patron era un norvegian ți sătul de alte experiențe de munca si de viata ce le-am avut cu diverși frați romani, mi-am spus sa încerc să mă angajez part-time ca sa obțin un mic venit foarte util unui tânăr student. Am fost uimit sa primesc răspunsul afirmativ, pe loc. Răspunsul acesta l-am  primit de la un domn cumsecade care mi-a dat o proba de lucru și s-a bucurat ca am venit la el deoarece era o perioada propice pentru acest tip de activitate și abia mai făcea față cu munca. Am lucrat mult timp împreună, iar eu și "norvegianul"  am cultivat o relație de prietenie sinceră, dincolo de relația patron-angajat. După câteva luni de la angajare rămân perplex când aflu cine era de fapt "norvegianul". Era domnul Pilu Ștefanovici, toboșar, unul dintre primii componenți ai formației Phoenix. Din ziua aia totul s-a schimbat. Eram chiar stresant cu întrebările despre perioada de glorie a dumnealui și eram extrem de nervos ca nu pot sa scot nimic de la el. Am aflat doar ca a absolvit Politehnica și nu a făcut parte din Phoenix decât câțiva ani. Anii de început. De un calm nordic, Pilu Ștefanovici avea o mare pasiune. Munca. Părea ca nu este prea interesat sa povestească  și cu părere de rău, am renunțat și eu sa-l mai abordez. Am rămas totuși cu o amintire care va fi mereu a mea.
      Domnule Pilu Ștefanovici, dacă veți ajunge vreodată sa citiți postarea mea să știți că vă salut și vă respect. Sper ca mai funcționeaza firma dvs. Trading Nord și aveți succes în afaceri.

SPERANTA PENTRU COLONIE

In fiecare an colaborez cu Asociatia Romano-Engleza " Speranta pentru colonie". Colaborare e mult spus. De fapt doar imprumut de le ei corturi pentru tabara de vara. Trei ani am stat la cort. La anu` incercam altceva. Dar vreau sa spun ceva nu despre trecut sau viitor ci despre prezent. Sunt foarte multumit sufleteste ca am reusit sa ajut aceasta asociatie sa-si realizeze un baner care sa-i identifice si sa le ofere personalitate in Colonia Petrosaniului. Sunt o asociatie mica dar inimoasa. Am colaborat in timp cu multe asociatii si sunt mandru de asta. Designul bannerului este realizat de voluntarii asociatiei si de domnul Sandor caruia ii multumesc si pe aceasta cale. De fapt scriu acest post doar ca sa subliniez un fapt simplu. Faptul ca orice lucru care pare imposibil de realizat la inceput, cu putina consecventa si comunicare se poate realiza foarte usor. Vineri  23.nov. 2012 am montat bannerul si am lasat o pata de culoare in colonie. Atasez cateva fotografii trimise de doamna Adina, directoarea centrului.

Dor de Italia

Iubesc Italia aproape la fel de mult cum iubesc Petrila. Experienta pe care am avut-o anul acesta e unica si fara sansa de a se repeta. Pentru ca am luat parte la un proiect COMENIUS, am avut ocazia sa intru in scoli italiene, sa cunosc lumea lor exact asa cum este ea, fara machiajul turistico-publicitar. Proiectele Comenius au o particulritate anume: se intalnesc in diverse locuri mai multe natiuni. In cazul nostru englezi, portughezi, unguri, greci, turci, sloveni, bulgari, romani si bineinteles italieni. Eu personal m-am inteles cel mai bine cu englezii si cu turcii. Pe bulgari am ajuns sa-i consider un fel de frati. Experienta a fost una deosebita si irepetabila. Trecand peste raporturile interumane, Italia este tara in care arta de calitate este apreciata. Apreciata si respectata. Ca sa fiu sincer pana la capat,  suntem doua popoare total diferite. Noi cu plusurile nostre, ei cu ale lor. E si o chestie de subiectivism.

Tabara cu arta si minciuni - Contur 2012

Vinu-i bun, rachiu-mi place,
Bogatan eu nu m-oi face
Ca si tatei i-o placut,
Bogatan nu s-o facut.

 Strigaturile localnicilor momarlani sau minciunile, cum se mai numesc ele, au fost ilustrate in tabara de anul acesta de un numar de 26 de copii din Valea Jiului, Timisoara si Targu-Jiu, intr-un inedit atelier de creatie care a avut loc in locul paradisiac de la poalele Sureanului  numit Cabana Voivodu. Voivodu, nu Voievodul. Se spune ca oamenii sfintesc locul si mi se parea nefireasca aceasta afirmatie pana l-am cunoscut pe Florin Turcas, proprietarul cabanei, omul care nu numai ca ne-a deschis usa dar s-a si implicat cot la cot cu noi pentru ca aceasta tabara sa fie un succes. Domnule Turcas, cam 100 de oameni va multumesc pentru primire, adica participantii la tabara si familiile lor. Va multumesc si va doresc sanatate!
  Sa o luam cu inceputul. Duminica. Dupa mai multe drumuri cu hrana si materiale la cabana, m-am indreptat spre locul de plecare adica parcarea Penny. Cand am intrat in parcare m-am speriat de o multime compacta care se aduna de obicei la accidente si la mitinguri. Erau ai nostri, copii, parinti, frati, cu totii cam 100 de oameni asteptand cu nerabdare o spatamana de tabara, cursuri de arta, ateliere, excursii si o petrecere pentru care ii multumesc DJ-ului Iosif Olaru. Pentru ca iubesc arta si sunt un visator, am crezut pentru cateva momente in teleportare atunci cand aceasta uriasa adunare a aparut in curtea cabanei, in locul de campare. Corturile erau deja instalate de sambata si ii multumesc pentru ele doamnei Adina de la fundatia Iosua Petrosani. Instalarea si acomodarea dureaza de obicei o zi, timp in care am facut excursii de documentare  si impreuna cu sotia mea, Cipriana, am tinut un curs de arta moderna. Chiar foarte moderna. Arta contemporana dusa in strada de catre artisti diferiti si anonimi, unii din ei geniali asemeni celui care semneaza cu pseudonimul Banksy. Diferenta intre ei si noi a fost una radicala. Noi nu am vandalizat nimic si nu am folosit ca background zidurile marilor orase ci peretele de lemn al unei colibe momarlanesti. Nu am gasit loc mai potrivit pentru a expune ilustratiile pentru strigaturi. Declar inca de acum ca in tabara de anul viitor voi imbraca in arta o stana din varful muntelui, actiune pe care am programat-o inca de anul acesta.

Punctul culminant al acestei tabere a fost miercuri, cu ocazia happeningului ce a avut loc in prezenta unor oaspeţi dragi nouă: Petrică Birău, Sorin Oprea, Dumitru Gălăţan Jieţ, Ilie Pintea, Constantin Barbu si Rolland Szedlacsek. Practic am îmbrăcat o coliba momarlănească in artă, in desenele la care copiii prezenţi în tabără au lucrat trei zile. Rezultatul incerc să-l redau prin cateva fotografii surprinse in timpul happeningului.

Organizatorii taberei au fost: Ana-Maria Biro, Ana-Maria Cercel, Cipriana Chinţa şi Radu Chinţa.

Copiii participanţi la tabără sunt următorii: Edena Andrei,  Florina Mirabela Anghel, Dana Ramaşcanu,  Victor Mihai Chinţa, Vladuţ Adorian Ştefan, Roxana Mătulescu, Diana Răşcanu, Rebeca Gogelescu, Corina Elena Jitea, Noemi Andreea Munich, Tudor Giurgiu, Rareş Cătălin Pintea, Andreea Elena Pintilie, Georgiana Şandru, Andreea Sîrbu, Alina Şerban, Ana-Maria Ştefan, Danuţ Andrei Ungureanu, David Pricop, Mădălina Ion, Andra Toterman, Roxana Nistor, Doris Popescu, Anca Trif, Bianca Mihaela Ţurcas si Diana Maria Margarita.

.
Fotografii: Ana-Maria Biro, Cipriana Chinta si Petru Birau

 

O revelatie in Colonia Petrosaniului

Nu credeam ca una dintre cladirile istorice, care acum aproape un secol era un simbol al orasului va ajunge sa redevina un punct de interes. Am avut prea multe exemple negative si dezamagiri referitoare la identitatea urbei noastre. Ieri insa, (sambata, 23 iunie 2012) am trait o bucurie vizitand cladirea care pe vremuri a gazduit Cazinoul Muncitoresc. Ca astazi este restaurant si acum aproape o suta de ani era cazinou, nu ma intereseaza si cred ca este o buna lectie. Toti suntem de acord cu restituirea vechilor proprietati, imi fac probleme acolo unde acestea sunt restituite si lasate sa se degradeze. Important este faptul ca aceasta cladire a fost repusa in valoare. Propun o mica galerie foto, realizata cu apartul imprumutat de la Victor. Ultima fotografie este preluata de pe internet,  necesara pentru o mica paralela in timp.