Liberté, égalité, fraternité

Recunoşti acest slogan? Oficial sunt nişte idei pentru care francezii au facut o revoluţie. Şi noi ne-am luptat. Noi adică poporul român. Tot oficial astăzi există. Doar ca de la un timp am început să înţelegem nuanţele. Există libertatea de vorbi, dar o autocenzură e absolut necesară. Dacă eşti bugetar îţi şubrezeşti poziţia, cariera, statutul social. Dacă eşti sub patronajul vreunui dobitoc trebuie să-i împărtăşeşti ideile, nu spun nimic de sclavagismul corporatist pentru ca nu ştiu. Dar bănuiesc. Egalitate nu a existat şi nu va exista niciodată, sunt oarecum dar niciodată total de acord. Fraternitate nu mai este nici între fraţi. Oare am reuşit să alterăm toate aceste idei care au făcut revoluţii şi războaie la vremea lor? Prieteni, mai suntem noi liberi? Voi cum simţiţi?