Primul meu contact indirect cu Regele Mihai a fost în momentul când, copil fiind, am descoperit o monedă de 100 de lei de pe vremea lui. Eram fascinat de faptul că țara asta a avut rege până de curând dar mai ales de trăsăturile oarecum extraterestre ale regelui, diferite de cele clasice ale poporului român. Educația comunistă nu era prea laudativă la adresa familiei Hohenzollern cu toate faptele uriașe făcute de Carol I și de Ferdinand. Mihăiță nu a apucat să facă mare lucru, iar după revoluție imaginea familiei regale a fost una ciudată în capul meu. Când a fost întors din aeroport, când și-a diluat sângele cu dl. Duda, când a stat la masa decadenței cu iluștrii politicieni contemporani, cred că au fost câțiva ani controversați. Cu toate aceste imagini care le am despre familia regală, eu sper ca Regele să treacă cu bine peste momentele grele din acest început de martie, să avem o familie regală puternică și sper ca devotamentul Hohenzollernilor față de spațiul românesc să rămână neschimbat. Trăiască Regele!
