Revista ilustrația

Din iulie 2020, toate reportajele noastre le puteți citi in format pdf. Edităm revista ILUSTRAȚIA. 

Contur 2018

La ora la care scriu tocmai am pus punct celei de-a opta ediții a taberei noastre. Ediția asta a fost mai deosebită deoarece s-a referit la apă. Ea a fost subiect de pictură și de poveste pentru 26 de copii care au pictat apa în toate felurile posibile. Am avut parte chiar de mai multă apă decât ne-am dorit și spun asta deoarece  a plouat aproape fără încetare pe parcursul a cinci zile de tabără. Numai că noi, artiști fiind, am transformat ploaia în motiv de bucurie, ne-am împrietenit cu ea și am umanizat-o.

 Poza aceasta o facem în fiecare an deoarece avem nevoie să simțim comunitatea alături de noi. Ea reprezintă debutul unei săptămâni de creație.

Prima zi a unei tabere de pictură este extrem de importantă pentru că acum facem contact cu tema, cu atmosfera, cu colegii, cu domnul Ioan Dan Bălan, profesor, scriitor, poet, publicist si documentarist, care le spune copiilor povești și legende. Le povestește despre apă, despre daci, face filozofie, sugerează idei. 

Tabăra aceasta există datorită implicării a două doamne, respectiv Ana-Maria Biro și Cipriana Chința. Prima predă limba franceză iar a doua predă artele. Două profesoare de formație umanistă cu sufletul mereu alături de copii. Ele sunt liantul taberelor de opt ani de zile. Le mulțumesc ambelor și le amintesc că 5 zile pe an înmulțite cu 8 ani fac 40 de zile de tabără. De fiecare dată spunem că ne oprim și nu va mai exista o altă tabără. Însă de fiecare dată există alta.

Rezultatul muncii copiilor îl veți vedea anul acesta la începutul lunii octombrie când organizăm expoziția taberei Contur 2018.

Nu public momentan imagini cu picturile lor. Le veți vedea imediat ce începe școala. Public doar câteva imagini surprinse în timpul lucrului. Rețineți, vă rog, copii care lucrează în vacanță. Lucrează creativ, pictează, se bucură de natură, simt fericirea traiului simplu și frumos.

Și pentru că am avut tema apa, anul ăsta am făcut un parteneriat fericit cu Apa Serv Valea Jiului.Am realizat cu sprijinul lor un workshop în care copiii și-au desenat poveștile pe sticle. Mulțumirile noastre domnului director Costel Avram, domnului director Cristian Andrei Ionică și prietenului Dani Preda pentru implicare și atenția față de copii. Au participat la tabără: Kovacs Robert, Mătulescu Roxana Maria, Pricob David, Roșu Diana, Avram Iulia,Chința Victor Mihai, Bernea Oana, Codrea Hoarcă Dana, Cîmpean Eduard, Zugravă Nicole, Forgacs Mihaela, Borbely Ștefania , Codrea Teodora, Oprițescu Vlăduț, Pîșu Alexandra, Uruș Dragoș, Radu Patricia, Marioane Ariana, Biro Denis, Stoica Eduard, Leonte Timeea , Călin Amira, Iorga Darius, Kelemen Vincze Iasmina, Harabagiu Alexandru, Kiss Cezara.

S-a terminat! Parcă mă apucă o nostalgie după Minulescu:

Plouă...
Şi-n oraşul nostru ploaia cântă,
Cântă ca un fonograf stricat...
De trei zile şi trei nopţi, neîncetat,
Un tenor cu vocea falsă se frământă

Să vezi un om...

Să vezi un om citind pe ger, sub o lumină de cartier...

I like Madagascar!

Cu toții suntem curioși să vedem măcar odată în viață o regiune exotică și cred că pentru unii curiozitățile devin realitate. Acest băiat nonconformist, extrem de plăcut în zona lui de baștină, este cel care întruchipează visul multor tineri. Visul de a deveni celebru și bogat. Visul de a putea. Visul de a lupta pentru un ideal. Pentru aceste curiozități și dorințe nu se acordă azil politic. Sau se acordă? 😎 Ia fiți voi atenți!

Un nou experiment. Fragmentarea UE

Problemele lor sunt și ale noastre chiar dacă nu pare așa. Când credeam că le-am văzut pe toate apare acest băiat tinerel, căruia îi plac româncele, și ne da o lecție despre cum să rupi o regiune dintr-o țară. Asta e dorința lui și a poporului lui. Catalunya este cel mai frumos loc de pe pământ, asta dacă ignorăm România. Cu oamenii cei mai buni și mai primitori, aici nu ignorăm românii. Să vedem cum le reușește experimentul. Voi ce spuneți?

Cetatea de pe stâncă

Dacă Sarmizegetusa Regia era centrul spiritual al Daciei sunt sigur că exista o cetate la fel de importantă ca aceasta din alt punct de vedere. O cetate cu importanță militară strategică. Cetatea Bănița, cocoțată pe un vârf e stâncă, are două calități: oferă panorama de la munții Parâng până în Țara Hațegului și este imposibil de cucerit. Ca să fiu sincer este aproape imposibil de vizitat. Îți trebuie echipament și mă refer aici în primul rând la încălțări antiderapante ținând cont că ascensiunea se face direct pe stâncă. Vă rog să nu vă aventurați, cei care citiți acest articol, fără un bun cunoscător al locului, un alpinist profesionist cu echipamentul de rigoare.

Așadar, cetatea dacică Bănița. Atât cât a mai rămas din ea face parte din patrimoniul mondial Unesco și are o frumusețe aparte. Practic este situată pe un mic platou din vârful stâncii ce o vezi urcând serpentinele de la ieșirea din Petroșani. Am observat ziduri de apărare construite pe mai multe etaje. Mai exact pe trei. Atât am văzut noi. Adică după ce urcai tu romanule stânca, dacă o urcai, după ce treceai de vipere, dacă treceai, trebuia să mai cucerești și cele trei rânduri de ziduri construite după metoda clasică murus dacicus. Este interesat că pe partea laterală există trepte de acces în cetate care vin de nicăieri. Sau, reformulez, există scări care par să iasă din cetate și duc spre un hău, spre un abis, spre o stâncă abruptă. 

După părearea mea, umilă, ar putea deveni principalul punct de atracție al zonei, al Văii Jiului. Asta dacă se va monta vreodată o telecabină pentru turiști și vor exista fondurile necesare cercetărilor arheologice și punerii în valoare a cetății. Poate prindem și noi anii ăia. Mulțumesc colegilor Teodosie și Alin că au făcut efortul uriaș de a urca cu mine pe stâncă. De câteva ori mi-am dat seama că le-am pus viața în pericol. Îi mulțumesc și lui Moise că a încurajat această expediție, chiar dacă el nu a mai putut urca (sau nu l-a lăsat înaintașul lui direct - Nero, să urce). Practic mi-am împlinit azi un vis frumos. Și apropo..  mi s-a părut că-l zăresc pe Burebista sus pe platou. Sau era doar o închipuire? Pun și vreo trei cadre surprinse cu telefonul pentru certificarea celor spuse mai sus.

Kim Jong - BUUUM

Se spune că trăim cei mai tehnologizați ani. Că te poate vedea satelitul chiar și sub pământ dacă te ascunzi. În anii aceștia un băiat teribil, care trăiește de altfel precum milionarii decadentului apus, își permite să facă absolut ce vrea mintea și inima dumnealui. Sau asta lasă impresia că face. De fapt nu face nimic de capul lui și pentru că nu prea mai sunt conflicte pe glob inventează el unul. Doamnelor și domnilor vă prezint portretul marelui conducător comunist al Republicii Populare Democrate Coreene. Al treilea Kim Jong. Cel care pe data de 3 septembrie 2017, a produs un cutremur de 6,3 grade.

În spirit de paradă

Iată cum o zi de vară toridă se poate transforma într-un obicei ce are puncte ancestrale de reper. Parada portului popular, cu orice implicații ar avea ea, nu face altceva decât să scoată la lumină o zestre pe care poporul acesta o are. Încă o mai are. Zestrea tradițiilor primite din bătrâni. Nu voi evita niciodată să particip la orice are legături strânse cu sufletul unui popor. În cazul de față avem de-a face cu o manifestare artistică atribuită organizatoric familiei Doda și primăriei Petrila. Și Consiliului Județean aș putea adăuga deoarece unul dintre consilierii județeni, doamna Doinița Bălănesc a participat la paradă îmbrăcată in costum național.

 În ultimul timp observăm că bijuteria cunoscută sub numele de iie și-a recăpătat locul pe care-l merita. Și asta nu numai pentru frumusețea deosebită a modelelor, dar și datorită implicațiilor de ordin sentimental. Cu alte cuvinte  a redevenit la modă. Indiferent de locul în care este purtată, pe tot cuprinsul țării, are un element comun. Albul. Adică tocmai elementul care transmite puritate, liniște, sinceritate. Trăsăturile fundamentale ale poporului român.

         Această paradă a avut loc în orașul Petrila, pe data de 29 iunie 2017, la ora 17:00. Copiii entuziasmați se pregăteau cu mult înainte de această oră. Unii cântau la saxofon, iar alții discutau. Când parada a început, copii îmbrăcați în costume care aparțineau diferitelor regiuni ale țării(de exemplu Maramureș) au pornit într-un șir, care privit de sus parcă părea un șarpe multicolor. Adulții, dar și copiii au ținut în mână un steag tricolor, foarte lung. În față stăteau câțiva băieți care cântau muzică specifică poporului român. Oamenii care priveau parada parcă dădeau impresia că sunt mândrii deoarece sunt români.Deși saxofoniștii cântau pe același ritm, parada a fost frumoasă și interesantă. Drumul parcurs a fost lung, dar oamenii nu păreau să dea semne de oboseală.

          În final, parada s-a încheiat în parcul copiilor. Ce pot să zic, sunt mândru că sunt român!(Victor)

Alegeri în Franța

Chiar dacă acceptăm mai greu conceptul de schimbare, este realitatea pe care o trăim în acești ani tumultoşi. Europa e departe de ceea ce visam noi în anii 90. Azi francezii sunt chemați la urne să-și aleagă președintele. Oricare dintre ei va câștiga, Europa nu va mai arăta la fel!

Europa la cotitură

Este evidentă tendința de enclavizare, de ieșire din UE, in special după victoria brexit-ului și a lui Trump. Este evident un proiect cu mari probleme. În cazul Franței o victorie a extremei dreapta ar aduce o dezintegrare sigură a proiectului european. Dar oare sunt eu de vină pentru asta. Oare nu tot politicile UE sunt cauza? Oare agresivitatea corporatistă care a distrus tot ce înseamnă mică inițiativă peste tot în Europa nu duce tot acolo? Oare nu ar trebui regîndit tot sistemul? Până atunci suntem cu ochii pe Franța care azi, 23.04.2017 dă dureri de cap tuturor celor ce au gândit această construcție. Frumoasă, zic eu.

Ghiță

Dacă nu știți, Ghiță a avut o poveste de succes. Firmă de computere, sponsor de baschet, politician talentat. Un om pe care privindu-l fără să cunoști diverse dedesubturi, ai vrea să-l admiri. Un om care te convingea că și in tara mea se poate reuși. Se poate să ai o poveste de succes. Ghiță, te-aştept deseară la portiță... cu noi dezvăluiri!

O paradă necesară pentru identitatea noastră

Pe data de 18 septembrie a avut loc în Petrila o manifestare devenită deja tradițională. Parada portului popular. Deși tradiția acestei parade e veche, am observat în acest an o eleganță aparte. Oameni frumoși, îmbrăcați frumos care ne-au făcut să ne bucurăm preț de câteva ceasuri de o sărbătoare care zic eu că era necesară.