Dimineața era rece și ma grăbeam, ca orice om considerat normal, sa ajung in punctul x. Nu mai știu ce reprezenta acel punct x. Putin important. Important, pentru mine, era acel moment de liniște oferit de un bătrânel care nu se grăbea sa scoată banii chiar dacă după el se formase coada. Omul iși vedea de treaba și scotea o mica sumă de bani din bancomat. El, ca și mine, a devenit sclavul mașinilor. Dar sclavia o trata cu demnitate și cu detașare. Eu nu reușesc asta. Mă implic, mă enervez, mă bucur dacă reușesc sa colaborez sau nu cu mașina. În fine, senzația ce am avut-o văzând simpaticul bătrânel a fost aceea că scrie o carte, că în locul nesimțitului de bancomat, care ne ușurează dar și violează viața, are o mașina de scris sau un calculator cu Wordul piratat care dădea rateuri și nu se ridica la nivelul de așteptare al bietului bătrânel. Am înțeles încăodată, deși știam, că în viața nu are rost sa te grăbești deoarece tot cam acolo ajungi. Dacă privești viața cu mai multă detașare câștigi momente frumoase chiar atunci când ai putea să o iei razna. Sau cum ne obliga stresul din viață să o luam razna.
Odată am văzut la un bancomat un om care stătea și visa. În prima fază m-am enervat. După un timp m-am gândit că poate scrie o carte. Dragi prieteni imi permit un sfat: nu are rost să va enervați, viața e prea scurtă.
0 comments:
Trimiteți un comentariu