Veșnica și ineficienta reformă a învățământului românesc

În ultimele zile am observat o nouă tentativă de reformare a programelor școlare. De fapt se vrea doar schimbarea numărului de ore.  În unele variante de plan cadru se scoate latina și muzica, în altele se bagă la greu fizica și chimia. E adevărat că au fost multi care s-au jucat alba-neagra cu tinerii noștri. Aproape nimeni nu s-a atins de programele greoaie, vechi, inutile. Dacă stam puțin și ne gândim toate micile reforme din învățământ s-au soldat cu situații generatoare de haos. Că e clasa zero sau e clasa pregătitoare, că se dă test Pisa, că se dă Bacul din 3, 5 sau 7 materii, toate astea au generat de-a lungul timpului disconfort pentru părinți și elevi. Cum v-ați gândit băi deștepților să scoateți tocmai materiile care avantajează creativitatea cum sunt muzica și desenul și să băgați la greu materii care încurajează învățământul mecanic, inutil azi în epoca Google. Aspirați la un tineret bun executant al ordinelor ? Sau aspirați la sclavi ordonați și lipsiți  idei?  De mult am început să cred că ceea ce pățim noi azi nu este o întâmplare.

O necesară uniune a scriitorilor din puscarii

Observăm cu real interes cum pușcăriile din România devin adevărate case de creație mai ales că cele adevărate stau sa se dărâme, dacă nu sunt deja o mare de moloz. Dată fiind situația, se impune înființarea Uniunii Scriitorilor din Pușcării. Întrebare este cine va fi președinte deoarece lista cu personalități este lungă. Începută discret dar sigur această mișcare în masă are un singur scop: eliberarea mai rapidă. Dacă banii furați nu s-au recuperat, dacă vilele și mașinile au rămas neatinse, românul cinstit mai avea un ultim reper al corectitudinii văzând evazioniștii și hoții băgați la bulău. Se zvonește că în luna februarie guvernul va aduce o ordonanță de urgență care va pune capăt acestei practici. Târziu, foarte târziu. Ce mă îngrijorează dar mă și bucură este că numai în urma scandalurilor media sau sociale se mișca ceva.

Cecil, leul martir

Un eveniment a tulburat vara anului 2015. Uciderea leului Cecil. A fost prezentat ca un fapt regretabil, chiar dacă omenirea ucide în disperare animale și tot ce mișcă în front și nu se supune autorității umane. Banul nu a fost cauza fundamentală a uciderii acestui animal, mai degrabă dorința de epatare. Cecil ar putea deveni un simbol al revoluției acestor ani. Un simbol pentru normalitate!

Despre lene (1)

În fiecare dimineață, în drumul meu nemijlocit spre muncă, trec pe lângă o cafenea preferată și am mereu aceeași dilemă. Pentru ce muncesc eu? Mereu îmi trec prin minte vorbele lui Emil Cioran care a muncit enorm, organizat și corect la toate cărțile lui în schimb avea o problemă cu ideea de lipsire de libertate. Cu ideea de sclavie. Corporatistă, adaug fără să stiu ce vorbesc. mă bag și eu în seamă.

Reptila

Fară șopârle sau apropouri va sugerez următoarele: Cum ar fi dacă orașul Reptila chiar ar exista in provincia Jungle`Doara din frumoasa țară (păcat că-i locuită!) Burkina Faso

Un (biet) scriitor la bancomat

Dimineața era rece și ma grăbeam, ca orice om considerat normal, sa ajung in punctul x. Nu mai știu ce reprezenta acel punct x. Putin important. Important, pentru mine, era acel moment de liniște oferit de un bătrânel care nu se grăbea sa scoată banii chiar dacă după el se formase coada. Omul iși vedea de treaba și scotea o mica sumă de bani din bancomat. El, ca și mine, a devenit sclavul mașinilor. Dar sclavia o trata cu demnitate și cu detașare. Eu nu reușesc asta. Mă implic, mă enervez, mă bucur dacă reușesc sa colaborez sau nu cu mașina. În fine, senzația ce am avut-o văzând simpaticul bătrânel a fost aceea că scrie o carte, că în locul nesimțitului de bancomat, care ne  ușurează dar și violează viața, are o mașina de scris sau un calculator cu Wordul piratat care dădea rateuri și nu se ridica la nivelul de așteptare al bietului bătrânel. Am înțeles  încăodată, deși știam, că în viața nu are rost sa te grăbești deoarece tot cam acolo ajungi. Dacă privești viața cu mai multă detașare câștigi momente frumoase chiar atunci când ai putea să o iei razna. Sau cum ne obliga stresul din viață să o luam razna.

Odată am văzut la un bancomat un om care stătea și visa. În prima fază m-am enervat. După un timp m-am gândit că poate scrie o carte. Dragi prieteni imi permit un sfat: nu are rost să va enervați, viața e prea scurtă.

Gustul singurătății

Săptămâna asta am întâlnit în cea mai de lux cafenea a Petrilei un grup de patru tineri, foști elevi. Ne-am salutat și m-am adresat cu banalul "ce mai faceți?" Am aflat ca oricât de grea e viața în străinătate, abia așteaptă să plece de aici definitiv. Să nu mai audă, să nu mai vadă, să nu mai simtă. Au venit doar pentru ceva acte care le facilitează și le ușurează traiul pe unde sunt. Eu i-am rugat să revină cu bani și să investească aici. Au început sa râdă. Ei deja sunt mici investitori prin țările pe unde locuiesc acum. Lucrează ceva gen PFA. Plătesc rate, au o viață nouă și obiceiuri noi. Ne-am bucurat cu toții că am povestit și au insistat să mă cinstească cu o cafea în care am simțit chinul unei generații care este gonită din țara mea. O cafea care avea gust de singurătate si suferință bine ascunse. Țară frumoasă, pe mana cui ai ajuns? Salutări băieți!

Angela, Freund für immer

Privind la televizor mi-am pus problema de cate ori ajung sa vad pe saptamana portretul Angelei?   Este omul care face si desface totul in interiorul conceptului de europenism. Este femeia care aduce pacea sau  razboiul, care creeaza locuri de munca sau  genereaza somaj, care-l sfideaza pe Putin cu  priviri taioase de otel . Angela este foarte departe de idealul  feminin dar poate fi foarte aproape de conceptul matern deoarece multi o considera mamica Europei. De fapt ce doresti tu, Angelo? Sa ne uniformizezi pe toti dupa modelul german, sa fim toti muncitori si harnici? Ar fi ideal dar nu se prea poate. In nord e mai frig si trebuie sa te misti, in sud e mai cald si trebuie sa stai nemiscat. :)

Sambata de "Valentine`s" a anului de gratie 2015

Studiul desenului si al formei, decorarea obiectelor din lemn, idei, imaginatie, creativitate. Daca iei aceste elemente si le pui intr-o sala plina de copii isteti si deosebit de sensibili rezulta doua ore castigate. Azi la cercul de arta de la Clubul Copiilor si Elevilor Petrila am aratat ca nimic nu ne opreste sa fim frumosi si creativi.

Titlul proiectului artistic CONTUR 2013 este: Umanizarea

Procesul de umanizare prin arta va fi cheia taberei de arta 2013 organizata ca de obicei de profesorii Cipriana Chinta, Ana-Maria Biro si Radu Chinta.

Renaşterea franceză şi Renaşterea Europei

 Despre orice personalitate care a schimbat cursul istoriei  rămân scrise în memoria colectivă a omenirii câteva rânduri. În primul rând sunt menţionate data şi locul naşterii. Oraşul franţuzesc Cognac nu este doar naşul de botez al băuturii cu acest nume ci este locul de baştina a două uriaşe personalităţi care au influenţat destinul unei naţiuni şi al Europei întregi.  Francisc I al Frantei sau François 1er este omul care a permis dezvoltarea artelor şi impregnarea spiritului renascentist în Franţa.

El este născut aici în acest mic orăşel din regiunea Poitou-Charentes, undeva la 80 de km de Oceanul Atlantic. Dar nu este singurul.  Alaturi de el mai este originar din Cognac şi părintele Europei de azi, Jean Monnet. Din acest motiv consider că micuţa localitate Cognac este un resort care a adus omenirii un salt in faţă. Oraşul este cunoscut azi în primul rând pentru băutura care-i poartă numele insă aspectele subliniate de mine sunt, dint punctul meu de vedere, la fel de importante precum licoarea planetar cunoscută.

 Am vizitat Cognacul, la inceputul lunii iunie, un grup de zece romani ajunsi acolo prin efortul Asociatiei Les Amis de la France şi a preşedintelui Ionel Zmau. Acesta a avut inspiraţia să includă Petrila în Forumulul European pentru Diversitate si Interculturalitate (FEDI) şi urmare a acestui fapt proeictele europene la care sunt invitaţi să participe membrii asociaţiei sunt deosebit de numeroase, aducând un câştig uriaş Petrilei si locuitorilor săi.
 Una dintre primele observaţii pe care pot să le fac este ca o parte dintre clădirile oraşului fac parte din Patrimoniul Franţei şi nu este permisă nicio "estetizare" viu colorata. Centrul oraşului pare încremenit în timp  cu faţadele şi zidurile neschimbate de sute de ani. Daca nu se permite nicio estetizare, pot spune ca nici reversul medaliei nu există. Oricât ai căuta nu vei gasi niciun fel de vandalizare a acestor cladiri. Exista cateva locuri special amplasate in care sunt realizate de o maniera profesională câteva graffiti-uri şi unele fresce. . Totul este vechi dar curat şi extrem de civilizat. 

   Proiectul la care am participat a abordat o tematică la care tinerii sunt foarte sensibili în ziua de azi. Felul în care te prezinţi în faţa angajatorului. Pe lângă faptul ca trebuie să ai un CV bogat, în această criză existentă azi în toată Europa, trebuie să ai şi o anumită atitudine din care să rezulte faptul că eşti determinat să lucrezi din greu pentru a ajunge întro anumită poziţie socială. Angajatorul este atent la gesturi, la felul în care vorbeşti la faptul ca tu poţi aduce firmei un plus nu numai prin cunoştinţele tale ci şi prin determinarea faţă de muncă şi exemplul bun pe care-l poţi da celorlalţi.   

                                                                                                          Va urma...

Spiritul de echipă, preţuit cum se cuvine de echipa Les Amis de la France

Fotografia a devenit în ultimii zece ani un detaliu cotidian de care nu ne putem despărţi. Toţi facem fotografii, fiecare la alt nivel şi fiecare cu altă tehnologie. Orice fotografie  începe cu un simplu clic. Toată povestea ce doreşte sa ne-o spună acea fotografie depinde de acel clic. Unde, în ce condiţii de iluminare, cu ce idee, cu ce tehnică. Problemele de compoziţie şi de culoare, felul în care este surprinsă lumina şi scenariul îndelung căutat sau surprinzător descoperit de talentul fotografului sunt elementele care fac diferenţa între fotografi şi fotografii.

Faptul că în oraşul meu există un grup de tineri interesaţi de aceste probleme nu poate decât să mă bucure. Am parcurs în avans cu o zi expoziţia foto găzduită de organizaţia Les Amis  de la France Petrila şi am constatat ca aceşti tineri doresc nu doar să cunoască problemele pe care fotografia de calitate le impune ci chiar m-au surprins cu rezolvrea unor probleme de cromatică, iluminare şi compoziţie. Toate fotografiile lor au ca punct de plecare cele zece cuvinte ale francofoniei, aduse ca în fiecare an în Petrila şi în toată Valea Jiului de Ionel Zmău cel care aduce cu forţa francofonia la Petrila.

Mi-am intitulat articolul spiritul de echipa, deoarece acesta este primul lucru pe care îl observi în această expoziţie. Echipa. Un grup de tineri pasionaţi care surprind frumosul lăsându-ne şi pe noi să ne bucurăm de el. „Equipe” este unul dintre cele zece cuvinte, unde tânăra Monika Fodor surprinde într-o compoziţie clasica, piramidală, ascensiunea a doi alpinişti ce se lupta cu un perete de stâncă. Luptă în echipă.

 Sunt înconjuraţi de un peisaj dur, colţuros, realizându-se un contrast puternic intre acel perete şi fragilitatea omului care-i încearcă duritatea, modelându-şi astfel caracterul şi personalitatea. La începutul articolului nu am trecut intenţionat printre criteriile ce fac diferenţa intre fotografii acest detaliu pe care doresc să-l evidenţiez aici. Personalitatea fotografului. Este acel factor care işi pune cel mai mult accentul pe lucrările acestuia.

O altă personalitate care se evidenţiază în expoziţia de faţa este cea a lui Bogdan Totoran, un tânar ale cărui căutari în domeniul fotografiei le cunoşteam de mult. Bogdan creează o atmosferă admirabila plecând de la austeritatea lui „cachet”, un alt cuvânt din şirul celor zece. 

Faptul că Bogdan reuşeste sa ne poziţioneze cu gândul într-o anumită epocă este meritul lui. Dar nu este singurul. Alături de discurile de vinil din fotografie, Bogdan creează un contrast de materialităţi, reflexia luminii fiind studiată şi regizată cu mare atenţie de acest tânăr fotograf căruia îi urez mult succes pe viitor. De fapt tuturor le urez acelaşi lucru, şi tin să-i enumăr pe toti, spunându-le că toate fotografiile lor sunt reuşite şi îmi pare rău că spaţiul nu îmi permite să le analizez fotografiile pe îndelete. Echipa ce merita felicitata este formată din: Ştefan-Bogdan Totoran, Kristina Monika Fodor,  Vlad Theodor Ciontescu, Elena Aida Vladuţ si restul pe care o să-i menţionez când primesc lista de la domnul Ionel Zmău.

O prezenţă deosebită în cadrul acestei expoziţii o are Roxana Nistor, care cu talentatul şi  curajul de exprimare a realizat câte o pictura sau un desen pentru fiecare  dintre cele zece cuvinte ale francofoniei.Fiind coordonator al Roxanei am observat un apetit deosebit pentru culoare, compoziţie şi experiment. Pictura modernş se bazează foarte mult pe acest experiment, pe aceste căutări ce tind uneori sa rupă barierele impuse de anumite curente sau şcoli. 

Evenimentul s-a desfăşurat vineri, 22 martie 2013, pe o vreme îngrozitoare şi la concurenţă cu alte evenimente de marca ce au avut loc in Petrila. La sediul  asociatiei "Salvati Copiii"  Hunedoara, celebra prezentatoare TV Mihaela Rădulescu a făcut cunoştinţă cu realitatea dură în care trăiesc copiii din Petrila. Sunt onorat că domnul Florin Popescu şi doamna Valeria Popescu m-au invitat să expun la acest eveniment şi le doresc tuturor realizari deosebite pe viitor. Eu am relaţii foarte bune cu toate ONG-urile din Petrila şi chiar cu câteva din Valea Jiului sau Alba Iulia, şi am răspuns afirmativ la fiecare solicitare.

Fotografiile aparţin autorilor menţionaţi în articol şi le-am primit pe email de la Ionel Zmău, care, la randul lui,  este autorul ultimei fotografii.