To be or not to be Brexit

Chiar vor englejii sa părăsească zona Euro?  Uniunea Europeană a fost gândită ca o uriașă piață de desfacere. Nimeni nu s-a gândit în anii 50, atunci când Germania și Franța puneau bazele uniunii, că va veni vremea în care să ne spună UE  când și unde să ne căcăm  și ce anume avem voie sau nu avem voie să facem, asta în ciuda unor tradiții atât de diferite de-a lungul și de-a latul uniunii. E clar că ăsta e drumul ce trebuie urmat și în afara UE e greu. De fapt englejii s-au fofilat mereu. Și-au permis mereu asta fiind de fapt până nu de mult un imperiu. Nu au trecut la euro și nici nu au luat totul ca o literă de lege, precum românii. Dar nu cred că vor afară din UE ci vor doar să forțeze mâna Europei. Își permit asta!

Dragostea de țară... te-nfioară!

Ne iubim țara dar nu ne dam înapoi să ne fălim cu asta, uneori mai mult decât este necesar. Ajungem ca în numele dragostei de țară să beneficiem de coloane oficiale, de deplasări nelimitate în lumea largă, de pensii speciale. Dar cel mai grav ajungem să dăm ignore la juma` din populația României care are principală distracție muritul de foame. Uneori din dragostea de țară mai dăm în unguri, americani sau grupul Bilderberg care indiferent ce pete au nu sunt vinovați de ura care ne-o purtăm noi unii altora și chiar tării. Concluzie: declarativ ne iubim patria, faptic ne doare-n cot de ea!

Marian-mania

Când eram mic aveam un prieten cu acest nume. Marian. Un nume de care eram fascinat și care, la vremea aia, mă trimitea cu gândul la mare. Peste timp, acest Marian făcut mare vedetă, fără voia mea, de televiziunile naționale nu mai are nimic în comun cu farmecul mării. De fapt nu eram curios de ce a spus în celebrul interviu însă Marian a sintetizat în felul lui anii aceștia mizerabili moral pe care-i trăim. Voi publica mesajul marelui primar, așa cum l-am înțeles eu, poate rămâne posterității.

Marea mediatizare... El Chapo

  Am avut parte în ultima vreme o uriașă mediatizare a cazului El Chapo. Printr-o simplă căutare pe web descoperim că tăticul drogurilor e mult mai mare decât Escobar sau chiar Al Capone. O întrebare simplă, dacă îmi este permisă: cum basca mea se poate face așa ceva în anii ăștia. Acum totul este extrem de "bine" supravegheat, sateliții îți numără păduchii din cap, telefoanele pot fi ascultate chiar și în standby, informația circulă instantaneu. Nu vi se pare ciudat?   Nu mai am întrebări...

Veșnica și ineficienta reformă a învățământului românesc

În ultimele zile am observat o nouă tentativă de reformare a programelor școlare. De fapt se vrea doar schimbarea numărului de ore.  În unele variante de plan cadru se scoate latina și muzica, în altele se bagă la greu fizica și chimia. E adevărat că au fost multi care s-au jucat alba-neagra cu tinerii noștri. Aproape nimeni nu s-a atins de programele greoaie, vechi, inutile. Dacă stam puțin și ne gândim toate micile reforme din învățământ s-au soldat cu situații generatoare de haos. Că e clasa zero sau e clasa pregătitoare, că se dă test Pisa, că se dă Bacul din 3, 5 sau 7 materii, toate astea au generat de-a lungul timpului disconfort pentru părinți și elevi. Cum v-ați gândit băi deștepților să scoateți tocmai materiile care avantajează creativitatea cum sunt muzica și desenul și să băgați la greu materii care încurajează învățământul mecanic, inutil azi în epoca Google. Aspirați la un tineret bun executant al ordinelor ? Sau aspirați la sclavi ordonați și lipsiți  idei?  De mult am început să cred că ceea ce pățim noi azi nu este o întâmplare.

O necesară uniune a scriitorilor din puscarii

Observăm cu real interes cum pușcăriile din România devin adevărate case de creație mai ales că cele adevărate stau sa se dărâme, dacă nu sunt deja o mare de moloz. Dată fiind situația, se impune înființarea Uniunii Scriitorilor din Pușcării. Întrebare este cine va fi președinte deoarece lista cu personalități este lungă. Începută discret dar sigur această mișcare în masă are un singur scop: eliberarea mai rapidă. Dacă banii furați nu s-au recuperat, dacă vilele și mașinile au rămas neatinse, românul cinstit mai avea un ultim reper al corectitudinii văzând evazioniștii și hoții băgați la bulău. Se zvonește că în luna februarie guvernul va aduce o ordonanță de urgență care va pune capăt acestei practici. Târziu, foarte târziu. Ce mă îngrijorează dar mă și bucură este că numai în urma scandalurilor media sau sociale se mișca ceva.

Cecil, leul martir

Un eveniment a tulburat vara anului 2015. Uciderea leului Cecil. A fost prezentat ca un fapt regretabil, chiar dacă omenirea ucide în disperare animale și tot ce mișcă în front și nu se supune autorității umane. Banul nu a fost cauza fundamentală a uciderii acestui animal, mai degrabă dorința de epatare. Cecil ar putea deveni un simbol al revoluției acestor ani. Un simbol pentru normalitate!

Despre lene (1)

În fiecare dimineață, în drumul meu nemijlocit spre muncă, trec pe lângă o cafenea preferată și am mereu aceeași dilemă. Pentru ce muncesc eu? Mereu îmi trec prin minte vorbele lui Emil Cioran care a muncit enorm, organizat și corect la toate cărțile lui în schimb avea o problemă cu ideea de lipsire de libertate. Cu ideea de sclavie. Corporatistă, adaug fără să stiu ce vorbesc. mă bag și eu în seamă.

Reptila

Fară șopârle sau apropouri va sugerez următoarele: Cum ar fi dacă orașul Reptila chiar ar exista in provincia Jungle`Doara din frumoasa țară (păcat că-i locuită!) Burkina Faso

Un (biet) scriitor la bancomat

Dimineața era rece și ma grăbeam, ca orice om considerat normal, sa ajung in punctul x. Nu mai știu ce reprezenta acel punct x. Putin important. Important, pentru mine, era acel moment de liniște oferit de un bătrânel care nu se grăbea sa scoată banii chiar dacă după el se formase coada. Omul iși vedea de treaba și scotea o mica sumă de bani din bancomat. El, ca și mine, a devenit sclavul mașinilor. Dar sclavia o trata cu demnitate și cu detașare. Eu nu reușesc asta. Mă implic, mă enervez, mă bucur dacă reușesc sa colaborez sau nu cu mașina. În fine, senzația ce am avut-o văzând simpaticul bătrânel a fost aceea că scrie o carte, că în locul nesimțitului de bancomat, care ne  ușurează dar și violează viața, are o mașina de scris sau un calculator cu Wordul piratat care dădea rateuri și nu se ridica la nivelul de așteptare al bietului bătrânel. Am înțeles  încăodată, deși știam, că în viața nu are rost sa te grăbești deoarece tot cam acolo ajungi. Dacă privești viața cu mai multă detașare câștigi momente frumoase chiar atunci când ai putea să o iei razna. Sau cum ne obliga stresul din viață să o luam razna.

Odată am văzut la un bancomat un om care stătea și visa. În prima fază m-am enervat. După un timp m-am gândit că poate scrie o carte. Dragi prieteni imi permit un sfat: nu are rost să va enervați, viața e prea scurtă.

Gustul singurătății

Săptămâna asta am întâlnit în cea mai de lux cafenea a Petrilei un grup de patru tineri, foști elevi. Ne-am salutat și m-am adresat cu banalul "ce mai faceți?" Am aflat ca oricât de grea e viața în străinătate, abia așteaptă să plece de aici definitiv. Să nu mai audă, să nu mai vadă, să nu mai simtă. Au venit doar pentru ceva acte care le facilitează și le ușurează traiul pe unde sunt. Eu i-am rugat să revină cu bani și să investească aici. Au început sa râdă. Ei deja sunt mici investitori prin țările pe unde locuiesc acum. Lucrează ceva gen PFA. Plătesc rate, au o viață nouă și obiceiuri noi. Ne-am bucurat cu toții că am povestit și au insistat să mă cinstească cu o cafea în care am simțit chinul unei generații care este gonită din țara mea. O cafea care avea gust de singurătate si suferință bine ascunse. Țară frumoasă, pe mana cui ai ajuns? Salutări băieți!

Angela, Freund für immer

Privind la televizor mi-am pus problema de cate ori ajung sa vad pe saptamana portretul Angelei?   Este omul care face si desface totul in interiorul conceptului de europenism. Este femeia care aduce pacea sau  razboiul, care creeaza locuri de munca sau  genereaza somaj, care-l sfideaza pe Putin cu  priviri taioase de otel . Angela este foarte departe de idealul  feminin dar poate fi foarte aproape de conceptul matern deoarece multi o considera mamica Europei. De fapt ce doresti tu, Angelo? Sa ne uniformizezi pe toti dupa modelul german, sa fim toti muncitori si harnici? Ar fi ideal dar nu se prea poate. In nord e mai frig si trebuie sa te misti, in sud e mai cald si trebuie sa stai nemiscat. :)