Pagini

sâmbătă, 23 iulie 2016

Mirosul de asfalt încins și cronica ultramodernă a taberei Contur 2016

Eu am făcut mereu o cronică a taberelor de artă dar de fiecare dată am considerat că beneficiarii taberelor ar trebui să facă asta. Foarte rar și oarecum sporadic a fost scris un jurnal al taberei de către copii. Denisa și Miruna s-au oferit voluntar să facă acest jurnal al taberei Contur 2016, fără să știe în ce se bagă. Adică eu am stat ca un spin în spatele lor și nu le-am lăsat să se bucure de vacanță până nu mi-au dat jurnalul. Îl reproduc aici și fetele pot confirma ca nu am intervenit deloc asupra texului. David a realizat ilustrațiile pentru acest jurnal și îl felicit pentru asta. Anamaria Biro a surprins câteva fotografii. Tabăra e gata, rămân amintirile și mirosul de asfalt încins.

Marţi, 12 iulie

Soarele strălucea puternic pe cerul senin, unde nici măcar norii mici şi albi nu îşi făcuseră apariţia. Drumul până la cabană fusese unul scurt, dar căldura dogoritoare şi mirosul constant de asfalt încins îl făceau să pară mult mai lung. Cabana unde urma să ne petrecem următoarele câteva zile părea să fie scoasă dintr-un film cu vânători: un exterior rustic, cu pereţi vopsiţi într-un alb puternic, cu bănci masive şi lăcuite, cu balcoane din lemn brut. După cele câteva ore petrecute în camere, în încercarea de a ne aranja bagajele şi masa de prânz, am luat-o la pas către un mic reper din apropiere: un loc de unde se observau excelent oraşele învecinate. Am jucat diferite jocuri care ne-au ajutat să cunoaştem persoanele cu care ne vom petrece patru zile. Drumul spre cabană fusese şi mai scurt, mai ales că ne aştepta o cină delicioasă. Prima seară ne-am petrecut-o legând prietenii unii cu alţii.

Miercuri, 13 iulie
Dimineaţa ne găsise pe toţi somnoroşi, dar după un mic dejun consistent şi o mică odihnă am prins puteri pentru a merge într-o drumeţie. Aceasta consta în escaladarea muntelui Parângul Mic, pe sub telescaun. Am început cu încredere, deşi prima parte a traseului era foarte abruptă, fără urme de cărări prin vegetaţie deasă şi umezeală. Soarele încălzea prea mult împrejurimile, iar asta nu ne era de ajutor deloc. A doua parte a traseului a fost mai scurtă, terenul mai drept, dar fără copaci şi fără umbră, căldura ne topea pe toţi şi imediat am rămas şi fără apă. Drumul înapoi către cabană l-am parcurs mult mai uşor, fără prea mult efort. Deşi speram că după această drumeţie vom mai avea energie să facem treaba migăloasă ce ţinea de pânzele noastre, cu toţii am abandonat ideea de a picta şi ne-am relaxat la un film. După cină am avut parte de o plimbare prin răcoarea serii.

Joi, 14 iulie
Ziua următoare a început ca toate celelalte zile, soarele trona pe cerul albastru iar noi ne trezeam bucuroşi ca începe o nouă zi. După masa de dimineaţă pregatită cu atenţie de doamnele profesoare, ne-am luat pânzele şi am început să pictăm, pentru că trebuie să recunoaştem, pointilismul necesită multă răbdare. După masa de prânz ne-am abandonat pentru puţin timp lucrările şi am urcat la o stână din apropiere. Drumul a fost unul destul de lung însa când am ajuns la destinaţia dorită, am uitat de oboseală şi doar am admirat priveliştea încântătoare, bucurându-ne în acelaşi timp de aerul curat de munte. Seara s-a încheiat cu o masă bună şi cu o serie de filme alături de profesori şi de noii noştri prieteni.

Vineri, 15 iulie
Ultima zi din tabară. Dimineaţa nu ne găsise aşa cum ne aşteptam, soarele nu mai era pe cer, tot ce puteam vedea acum erau nişte nori grei şi întunecaţi. După masa de dimineaţă am reînceput lucrul la pânzele noastre care trebuiau finalizate. În acea zi, vremea nu ţinuse cu noi din păcate aşa că după ce ne-am terminat fiecare lucrarile ne-am strâns în cabană unde am început să vorbim, să râdem şi să facem glume pe diverse subiecte. După încă câteva filme, am urcat fiecare în camerele noastre supăraţi că tabăra se termina, dar şi fericiţi pentru că ne-am ales cu prieteni noi.


























sâmbătă, 16 iulie 2016

Tabăra de artă CONTUR 2016 a fost una plină de puncte și de pointiliști


Pentru că a existat în istoria artei un curent deosebit de  meticulos numit pointilism, ne-am gândit ca tabăra din acest an sa fie una plină de puncte. Am vrut să transmitem generaţiei 2016 ideile îmbrăţişate acum peste un secol de impresioniști, expresioniști şi de pointiliști. Aceștia au descompus realitatea și au reconstituit-o apoi din puncte. Anul acesta s-a pornit în tabără, ca niciodată, încurajați de noul primar în exerciţiu al oraşului Petrila, domnul Vasile Jurca, mai tânăr și mai interesat de activități educaționale. Am redescoperit Parângul, l-am fotografiat și am căutat impresiile care au dat numele curentului ce a schimbat arta la începutul secolului XX. Va urma o expoziție cu toate lucrările realizate cu multă muncă și răbdare. Tabăra CONTUR 2016 este a șasea tabără organizată de profesorii Cipriana Chința, Ana-Maria Biro și Radu Chința. Și pentru că unul dintre organizatori azi nu mai este printre noi dar a rămas în sufletele noastre, tabăra s-a numit anul acesta CONTUR 2016 - IONEL ZMĂU. 
























sâmbătă, 9 iulie 2016

Ionel Zmău

Undeva în primăvara anului 2010 Ionel Zmău îmi prezintă un gând al lui care mi-a provocat la început zâmbete: -Radule, cum ar fi să organizăm o tabără de pictură? Am zâmbit dar a fost suficient ca această  sugestie să devină una dintre cele mai importante evenimente organizate de noi. Am organizat împreună trei ediții. Anul acesta, a șasea ediție se va numi CONTUR- Ionel Zmău.  

sâmbătă, 25 iunie 2016

Care râde mai tare

Cine râde mai tare? Europenii de britanici sau invers? Treaba asta cu Brexit-ul mi se pare până acum o chestie gen care-i mai prost sau cum s-ar exprima câțiva mediocrii: ba pe-a mă-tii! Totul pare o joacă și adevărul e că nu știm cine are dreptate. Treaba e că Brexit-ul a fost votat în majoritate de pensionarul englez care are nevoie ca de aer de românul care să muncească și să-i plătească lui pensia. Dacă ieșirea din UE le rezolvă problemele englezilor cu siguranță va urma un val uriaș de ieșiri.  Vom vedea!

miercuri, 1 iunie 2016

Charles al României

Ați văzut voi un ambasador mai bun al României? Eu îl consider pe prințul Charles de Wales cel mai bun român de după revoluție.

duminică, 29 mai 2016

Cimpa, o foarte nouă viziune artistică

28.05.2106. Trei profesori de arte vizuale, Cipriana Chința, Petru Birău și Radu Chința, ne-am unit vocația de dascăl și am predat o lecție de plein-air, adică de pictură în aer liber, beneficiind de peisajul Cimpei la sfârșitul unei primăveri în care soarele a fost extrem de zgârcit. Pictura în aer liber reprezintă o frântură de adevăr interpretabil. Practic ai în fața ochilor un peisaj pe care-l reprezinți cât mai corect, cât mai adevărat. Dar ai voie să-l interpretezi în maniera personală. Să privești în ochi frumusețea naturii pentru a-ți dezvolta o latură a personalității pe care viteza vieții cotidiene te cam obligă să o ignori. Și vorbesc aici despre sensibilitate. Există în Petrila un grup compact de copii, părinți și profesori care își doresc dezvoltarea sensibilității artistice, comparabil cu grupurile aflate în spatele oricărui  politician doritor de victorie în această perioadă. Doar că noi candidăm la un loc ce se sudează în sufletul copiilor de a căror educație ne ocupăm. Considerăm experimentul Cimpa 2016 unic și inegalabil în această cursă contra-cronometru a educației artistice predată copiilor noștri. Bineînțeles că urmează o expoziție cu picturile realizate de copii la Cimpa.













miercuri, 30 martie 2016

O urmărire ca-n filme

Cunoști acea trăire ce o ai în momentul în care un bolid roșu se ia după tine, îți merge bară la bară, iți dă flash-uri, se apropie la semafor de tine prin dreapta și îți face semne disperate? Eu am cunoscut-o azi! Am crezut în primă fază că am tăiat fața vreunui șmecheraș sau că am mers prea încet și l-am scos din minți. Am hotărât să-l ignor și am mers înainte. M-a urmărit până ce am ajuns la un drum îngust unde m-am blocat în trafic și a venit la mine. Am deschis prevăzător geamul și am ascultat. M-am gândit că am văzut de multe ori pe net bătăi în trafic și acum urmează să o încasez eu. M-a privit ca și cum mă cunoștea de undeva și mi-a spus că nu dorea să-mi spună decât că la un sens giratoriu am pierdut un capac de la roată. Am rămas interzis. Adică s-a ținut după mine câțiva kilometri și s-a abătut din drumul lui ca să-mi spună asta? Adică lumea asta mai are o șansă? În acel moment mi-am dat seama ce se întâmplă și am ieșit din mașină să-l invit la o cafea. Dispăruse.  Am întors mașina și l-am căutat. Nimic. Mi-am recuperat din giratoriu capacul de roată și am avut la adresa-mi gânduri vinovate. Omule, nu știu cine ești dar dacă mă cunoști și vezi această postare te rog sa-mi dai un semn. 



duminică, 13 martie 2016

Corneliu Vadim Trump

În America printre cei mai bine cotați pentru fotoliul de preşedinte este domnul Donald Trump, cu un discurs radical ce ne aduce aminte de Corneliu Vadim Tudor. În cazul în care America trece prin criză de idei, vă anunțăm că au mai rămas de la tribun cam două caiete studențești pline cu injurii absolut drăgălașe  și cam patru caiete tip dictando pline de bale și de injurii grosolane. Le donăm gratuit! Cu bucurie anunțăm nașterea unui nou personaj politic care va aduce bunăstare și la români și la americani: Corneliu Vadim Trump

vineri, 11 martie 2016

Mare bucurie, nu se mai pot asculta telefoanele de SRI

Mare bucurie printre corupții neamului. Intrceptările SRI nu mai pot fi folosite ca probe în justiție. Ca urmare au fost declarate 3 zile de cântec, joc și voie bună.

duminică, 6 martie 2016

Regele cu trăsături de alien

Primul meu contact indirect cu Regele Mihai a fost în momentul când, copil fiind,  am descoperit o monedă de 100 de lei de pe vremea lui. Eram fascinat de faptul că țara asta a avut rege până de curând dar mai ales de trăsăturile oarecum extraterestre ale regelui, diferite de cele clasice ale poporului român. Educația comunistă nu era prea laudativă la adresa familiei Hohenzollern cu toate faptele uriașe făcute de Carol I și de Ferdinand. Mihăiță nu a apucat să facă mare lucru, iar după revoluție imaginea familiei regale a fost una ciudată în capul meu. Când a fost întors din aeroport, când și-a diluat sângele cu dl. Duda, când a stat la masa decadenței cu iluștrii politicieni contemporani, cred că au fost câțiva ani controversați. Cu toate aceste imagini care le am despre familia regală, eu sper ca Regele să treacă cu bine peste momentele grele din acest început de martie, să avem o familie regală puternică și sper ca devotamentul  Hohenzollernilor  față de spațiul românesc să rămână neschimbat. Trăiască Regele!

luni, 29 februarie 2016

Cum se vede viitorul?

Poate prevedea cineva viitorul?  Da! Autenticul Guru românesc îl poate vedea cu siguranță dacă privește prin gaura de la cătușe. Mulți parlamentari, primari, președinți de consilii județene, și alții asemenea lor ce s-au declarat un fel de zei, pot vedea la fel ca domnul Guru minunatul viitor. Prin gaura de la cătușe. Noi le dorim să li se întoarcă tot ce ne-au făcut!