Cecil, leul martir

Un eveniment a tulburat vara anului 2015. Uciderea leului Cecil. A fost prezentat ca un fapt regretabil, chiar dacă omenirea ucide în disperare animale și tot ce mișcă în front și nu se supune autorității umane. Banul nu a fost cauza fundamentală a uciderii acestui animal, mai degrabă dorința de epatare. Cecil ar putea deveni un simbol al revoluției acestor ani. Un simbol pentru normalitate!

Despre lene (1)

În fiecare dimineață, în drumul meu nemijlocit spre muncă, trec pe lângă o cafenea preferată și am mereu aceeași dilemă. Pentru ce muncesc eu? Mereu îmi trec prin minte vorbele lui Emil Cioran care a muncit enorm, organizat și corect la toate cărțile lui în schimb avea o problemă cu ideea de lipsire de libertate. Cu ideea de sclavie. Corporatistă, adaug fără să stiu ce vorbesc. mă bag și eu în seamă.

Reptila

Fară șopârle sau apropouri va sugerez următoarele: Cum ar fi dacă orașul Reptila chiar ar exista in provincia Jungle`Doara din frumoasa țară (păcat că-i locuită!) Burkina Faso

Un (biet) scriitor la bancomat

Dimineața era rece și ma grăbeam, ca orice om considerat normal, sa ajung in punctul x. Nu mai știu ce reprezenta acel punct x. Putin important. Important, pentru mine, era acel moment de liniște oferit de un bătrânel care nu se grăbea sa scoată banii chiar dacă după el se formase coada. Omul iși vedea de treaba și scotea o mica sumă de bani din bancomat. El, ca și mine, a devenit sclavul mașinilor. Dar sclavia o trata cu demnitate și cu detașare. Eu nu reușesc asta. Mă implic, mă enervez, mă bucur dacă reușesc sa colaborez sau nu cu mașina. În fine, senzația ce am avut-o văzând simpaticul bătrânel a fost aceea că scrie o carte, că în locul nesimțitului de bancomat, care ne  ușurează dar și violează viața, are o mașina de scris sau un calculator cu Wordul piratat care dădea rateuri și nu se ridica la nivelul de așteptare al bietului bătrânel. Am înțeles  încăodată, deși știam, că în viața nu are rost sa te grăbești deoarece tot cam acolo ajungi. Dacă privești viața cu mai multă detașare câștigi momente frumoase chiar atunci când ai putea să o iei razna. Sau cum ne obliga stresul din viață să o luam razna.

Odată am văzut la un bancomat un om care stătea și visa. În prima fază m-am enervat. După un timp m-am gândit că poate scrie o carte. Dragi prieteni imi permit un sfat: nu are rost să va enervați, viața e prea scurtă.

Gustul singurătății

Săptămâna asta am întâlnit în cea mai de lux cafenea a Petrilei un grup de patru tineri, foști elevi. Ne-am salutat și m-am adresat cu banalul "ce mai faceți?" Am aflat ca oricât de grea e viața în străinătate, abia așteaptă să plece de aici definitiv. Să nu mai audă, să nu mai vadă, să nu mai simtă. Au venit doar pentru ceva acte care le facilitează și le ușurează traiul pe unde sunt. Eu i-am rugat să revină cu bani și să investească aici. Au început sa râdă. Ei deja sunt mici investitori prin țările pe unde locuiesc acum. Lucrează ceva gen PFA. Plătesc rate, au o viață nouă și obiceiuri noi. Ne-am bucurat cu toții că am povestit și au insistat să mă cinstească cu o cafea în care am simțit chinul unei generații care este gonită din țara mea. O cafea care avea gust de singurătate si suferință bine ascunse. Țară frumoasă, pe mana cui ai ajuns? Salutări băieți!

Angela, Freund für immer

Privind la televizor mi-am pus problema de cate ori ajung sa vad pe saptamana portretul Angelei?   Este omul care face si desface totul in interiorul conceptului de europenism. Este femeia care aduce pacea sau  razboiul, care creeaza locuri de munca sau  genereaza somaj, care-l sfideaza pe Putin cu  priviri taioase de otel . Angela este foarte departe de idealul  feminin dar poate fi foarte aproape de conceptul matern deoarece multi o considera mamica Europei. De fapt ce doresti tu, Angelo? Sa ne uniformizezi pe toti dupa modelul german, sa fim toti muncitori si harnici? Ar fi ideal dar nu se prea poate. In nord e mai frig si trebuie sa te misti, in sud e mai cald si trebuie sa stai nemiscat. :)

Sambata de "Valentine`s" a anului de gratie 2015

Studiul desenului si al formei, decorarea obiectelor din lemn, idei, imaginatie, creativitate. Daca iei aceste elemente si le pui intr-o sala plina de copii isteti si deosebit de sensibili rezulta doua ore castigate. Azi la cercul de arta de la Clubul Copiilor si Elevilor Petrila am aratat ca nimic nu ne opreste sa fim frumosi si creativi.

Titlul proiectului artistic CONTUR 2013 este: Umanizarea

Procesul de umanizare prin arta va fi cheia taberei de arta 2013 organizata ca de obicei de profesorii Cipriana Chinta, Ana-Maria Biro si Radu Chinta.

Renaşterea franceză şi Renaşterea Europei

 Despre orice personalitate care a schimbat cursul istoriei  rămân scrise în memoria colectivă a omenirii câteva rânduri. În primul rând sunt menţionate data şi locul naşterii. Oraşul franţuzesc Cognac nu este doar naşul de botez al băuturii cu acest nume ci este locul de baştina a două uriaşe personalităţi care au influenţat destinul unei naţiuni şi al Europei întregi.  Francisc I al Frantei sau François 1er este omul care a permis dezvoltarea artelor şi impregnarea spiritului renascentist în Franţa.

El este născut aici în acest mic orăşel din regiunea Poitou-Charentes, undeva la 80 de km de Oceanul Atlantic. Dar nu este singurul.  Alaturi de el mai este originar din Cognac şi părintele Europei de azi, Jean Monnet. Din acest motiv consider că micuţa localitate Cognac este un resort care a adus omenirii un salt in faţă. Oraşul este cunoscut azi în primul rând pentru băutura care-i poartă numele insă aspectele subliniate de mine sunt, dint punctul meu de vedere, la fel de importante precum licoarea planetar cunoscută.

 Am vizitat Cognacul, la inceputul lunii iunie, un grup de zece romani ajunsi acolo prin efortul Asociatiei Les Amis de la France şi a preşedintelui Ionel Zmau. Acesta a avut inspiraţia să includă Petrila în Forumulul European pentru Diversitate si Interculturalitate (FEDI) şi urmare a acestui fapt proeictele europene la care sunt invitaţi să participe membrii asociaţiei sunt deosebit de numeroase, aducând un câştig uriaş Petrilei si locuitorilor săi.
 Una dintre primele observaţii pe care pot să le fac este ca o parte dintre clădirile oraşului fac parte din Patrimoniul Franţei şi nu este permisă nicio "estetizare" viu colorata. Centrul oraşului pare încremenit în timp  cu faţadele şi zidurile neschimbate de sute de ani. Daca nu se permite nicio estetizare, pot spune ca nici reversul medaliei nu există. Oricât ai căuta nu vei gasi niciun fel de vandalizare a acestor cladiri. Exista cateva locuri special amplasate in care sunt realizate de o maniera profesională câteva graffiti-uri şi unele fresce. . Totul este vechi dar curat şi extrem de civilizat. 

   Proiectul la care am participat a abordat o tematică la care tinerii sunt foarte sensibili în ziua de azi. Felul în care te prezinţi în faţa angajatorului. Pe lângă faptul ca trebuie să ai un CV bogat, în această criză existentă azi în toată Europa, trebuie să ai şi o anumită atitudine din care să rezulte faptul că eşti determinat să lucrezi din greu pentru a ajunge întro anumită poziţie socială. Angajatorul este atent la gesturi, la felul în care vorbeşti la faptul ca tu poţi aduce firmei un plus nu numai prin cunoştinţele tale ci şi prin determinarea faţă de muncă şi exemplul bun pe care-l poţi da celorlalţi.   

                                                                                                          Va urma...

Spiritul de echipă, preţuit cum se cuvine de echipa Les Amis de la France

Fotografia a devenit în ultimii zece ani un detaliu cotidian de care nu ne putem despărţi. Toţi facem fotografii, fiecare la alt nivel şi fiecare cu altă tehnologie. Orice fotografie  începe cu un simplu clic. Toată povestea ce doreşte sa ne-o spună acea fotografie depinde de acel clic. Unde, în ce condiţii de iluminare, cu ce idee, cu ce tehnică. Problemele de compoziţie şi de culoare, felul în care este surprinsă lumina şi scenariul îndelung căutat sau surprinzător descoperit de talentul fotografului sunt elementele care fac diferenţa între fotografi şi fotografii.

Faptul că în oraşul meu există un grup de tineri interesaţi de aceste probleme nu poate decât să mă bucure. Am parcurs în avans cu o zi expoziţia foto găzduită de organizaţia Les Amis  de la France Petrila şi am constatat ca aceşti tineri doresc nu doar să cunoască problemele pe care fotografia de calitate le impune ci chiar m-au surprins cu rezolvrea unor probleme de cromatică, iluminare şi compoziţie. Toate fotografiile lor au ca punct de plecare cele zece cuvinte ale francofoniei, aduse ca în fiecare an în Petrila şi în toată Valea Jiului de Ionel Zmău cel care aduce cu forţa francofonia la Petrila.

Mi-am intitulat articolul spiritul de echipa, deoarece acesta este primul lucru pe care îl observi în această expoziţie. Echipa. Un grup de tineri pasionaţi care surprind frumosul lăsându-ne şi pe noi să ne bucurăm de el. „Equipe” este unul dintre cele zece cuvinte, unde tânăra Monika Fodor surprinde într-o compoziţie clasica, piramidală, ascensiunea a doi alpinişti ce se lupta cu un perete de stâncă. Luptă în echipă.

 Sunt înconjuraţi de un peisaj dur, colţuros, realizându-se un contrast puternic intre acel perete şi fragilitatea omului care-i încearcă duritatea, modelându-şi astfel caracterul şi personalitatea. La începutul articolului nu am trecut intenţionat printre criteriile ce fac diferenţa intre fotografii acest detaliu pe care doresc să-l evidenţiez aici. Personalitatea fotografului. Este acel factor care işi pune cel mai mult accentul pe lucrările acestuia.

O altă personalitate care se evidenţiază în expoziţia de faţa este cea a lui Bogdan Totoran, un tânar ale cărui căutari în domeniul fotografiei le cunoşteam de mult. Bogdan creează o atmosferă admirabila plecând de la austeritatea lui „cachet”, un alt cuvânt din şirul celor zece. 

Faptul că Bogdan reuşeste sa ne poziţioneze cu gândul într-o anumită epocă este meritul lui. Dar nu este singurul. Alături de discurile de vinil din fotografie, Bogdan creează un contrast de materialităţi, reflexia luminii fiind studiată şi regizată cu mare atenţie de acest tânăr fotograf căruia îi urez mult succes pe viitor. De fapt tuturor le urez acelaşi lucru, şi tin să-i enumăr pe toti, spunându-le că toate fotografiile lor sunt reuşite şi îmi pare rău că spaţiul nu îmi permite să le analizez fotografiile pe îndelete. Echipa ce merita felicitata este formată din: Ştefan-Bogdan Totoran, Kristina Monika Fodor,  Vlad Theodor Ciontescu, Elena Aida Vladuţ si restul pe care o să-i menţionez când primesc lista de la domnul Ionel Zmău.

O prezenţă deosebită în cadrul acestei expoziţii o are Roxana Nistor, care cu talentatul şi  curajul de exprimare a realizat câte o pictura sau un desen pentru fiecare  dintre cele zece cuvinte ale francofoniei.Fiind coordonator al Roxanei am observat un apetit deosebit pentru culoare, compoziţie şi experiment. Pictura modernş se bazează foarte mult pe acest experiment, pe aceste căutări ce tind uneori sa rupă barierele impuse de anumite curente sau şcoli. 

Evenimentul s-a desfăşurat vineri, 22 martie 2013, pe o vreme îngrozitoare şi la concurenţă cu alte evenimente de marca ce au avut loc in Petrila. La sediul  asociatiei "Salvati Copiii"  Hunedoara, celebra prezentatoare TV Mihaela Rădulescu a făcut cunoştinţă cu realitatea dură în care trăiesc copiii din Petrila. Sunt onorat că domnul Florin Popescu şi doamna Valeria Popescu m-au invitat să expun la acest eveniment şi le doresc tuturor realizari deosebite pe viitor. Eu am relaţii foarte bune cu toate ONG-urile din Petrila şi chiar cu câteva din Valea Jiului sau Alba Iulia, şi am răspuns afirmativ la fiecare solicitare.

Fotografiile aparţin autorilor menţionaţi în articol şi le-am primit pe email de la Ionel Zmău, care, la randul lui,  este autorul ultimei fotografii.

Reprezentare artistică impecabilă in oraşul unirii.

   Unul dintre puţinele puncte forte pe care  le avem în  competiţia cu alte state europene este calitatea actelor cultural-artistice pe care le prestează unii dintre compatrioţii noştri. În cazul de faţă, un grup de copii petrileni, membrii ai cercului de artă de la Clubul Copiilor Petrila, condus de profesorul Radu Chinţa, au reprezentat cu cinste oraşul într-un centru cultural european, aşa cum este Alba-Iulia. Au realizat reliefuri cioplite pe lemn de tei, au obţinut prin imprimare pe hârtie lucrări de xilogravură. Monocrome sau uşor policrome lucrărilor micilor artişti fac trimitere, fiecare, la o anumita perioadă din vasta istorie a artelor plastice. Pe lângă xilogravură, portretele gravate in linoleum fac din împletirea ludică a liniei plastice un demers artistic curajos,  demers vizual perceput ca unul valoros de publicul care a participat la vernisaj şi care va vizita expoziţia pana in data de 21 martie 2013. A fost ales ca punct de expunere Biblioteca Judeţeană Lucian Blaga din Alba-Iulia, chiar dacă spaţiul de expunere este unul limitat, totuşi amplasarea centrală şi faptul că dispune de un flux important de cititori, fac ca expoziţia să fie una vizibilă. Expoziţia a fost posibilă datorită artistului Cristian Ianza, care a fost prezent la vernisajul din Petrila, unde plăcut impresionat de calitatea lucrărilor a realizat un parteneriat intre Biblioteca Judeţeană Lucian Blaga şi Clubul Copiilor Petrila. Vernisajul a fost un succes şi datorită recitalului folk susţinut de Cătălin Stepa şi Florentin Budea. Susţinător al copiilor şi reprezentant din partea Petrilei la Alba-Iulia a fost şi preşedintele Asociaţiei Culturale Les Amis de la France, Ionel Zmău. Este meritul copiilor şi a profesorului lor că Petrila a fost reprezentată cu succes, acest eveniment aducând un plus la imaginea pe care Valea-Jiului o are în ţară. Ne bucurăm cu toţii atunci când personalităţi de marcă ne vizitează Valea dar ar trebui să fim şi mai bucuroşi atunci când reprezentanţii Văii ne reprezintă cu cinste. 

Între reprezentările grafice se disting interpretări personale ale copiilor care au avut de analizat un curent artistic sau reprezentant al acelui curent. Andy Warhool a fost artistul care a surprins cel mai bine arta secolului trecut. A creat un curent artistic (Pop-Art) şi a convins-o pe Mirabela să reinterpreteze autoportretul artistului. Linia plastică specifică linogravurii transmite impulsurile creative ale autorului, pe suportul de linoleum şi apoi, prin imprimare, pe hârtie. Pe lângă Andy Warhool şi Van Gogh, Dali, Jan van Eyck, Gustav Klimt, Hieronymus Bosch (ale cărui portrete groteşti au surprins-o pe Klara) dar si perioada clasică a renaşterii italiene, in special desenele lui Leonardo au fost sursele de inspiraţie ale elevilor ce studiază tehnicile de reprezentare artistică la Cercul de Artă din Petrila.

Povestea expoziţiei "FRÂNTURI DE GRAVURI" în Alba-Iulia

Expoziţia "FRÂNTURI DE GRAVURI" s-a născut în urmă cu un an şi în timpul scurs de la începerea proiectului până azi, volumul de muncă depus de membrii cercului de artă a fost unul important. Important şi plăcut. Cu dălţi speciale, plăcile din lemn de tei au devenit, puţin câte puţin, frumoase şi expresive lucrări de artă. Dată fiind dimensiunea lor am apelat la imprimarea lor pe hârtie de dimensiuni uriaşe. Ceea ce a constituit o mică problemă din punct de vedere al manevrabilităţii. Şi al expunerii adecvate. Dacă Clubul Copiilor şi Elevilor Petrila dispune de de un spaţiu expoziţional adecvat, Biblioteca Judeţeană "Lucin Blaga" din Alba-Iulia duce deocamdată lipsă de aşa ceva. Deocamdată, deoarece va fi mutată curând intr-un spaţiu generos. În situaţia asta am expus, în data de 7.03.2013, doar o parte din expoziţia ce a găzduit-o cu multă generozitate Petrila. Menţionez că nu aş fi reuşit panotarea făra ajutorul prietenilor mei: Ionel Zmău (maestrul panotărilor nemţeşti), Florentin Budea şi Cătălin Stepa care au renunţat la cafeaua planificată in Cetate pentru a-mi fi ajutoare de nădejde. Domnului Cristian Ianza şi doamnei Cristina Smadea, se impun mulţumiri şi nu numai pentru panotare. Pentru organizarea impecabilă a întregului eveniment cultural.

Gravura este o tehnică deosebită. Deosebită şi de lungă durată. Până să ai în faţă rezultatul final eşti nevoit să treci prin mai multe faze intermediare. Pregăteşti o schiţă pe hârtie, apoi desenezi modelul în oglindă pe placa de lemn. Dacă desenul este exact începi procedeul cel mai migălos: cioplirea lemnului. Dacă se face cu migală şi dăruire, aşa cum au procedat elevii mei, chiar şi negativul în sine devine un obiect artistic frumos. Ultima fază este imprimarea propriu-zisă care se face destul de greoi în atelierul nostru deoarece nu avem prese sau alte utilaje absolut necesare. Dar ne descurcăm! Ajuns în acest punct, poţi avea surprize neplăcute destul de des. Acest proces iniţiatic poate fi cel care intăreşte caracterul unui copil aflat în perioada vieţii în care apar îndoielile şi întrebările. Ăsta poate fi argumentul faptului că am ales o tehnică dificilă în activitatea mea de educator de artă.

Inaintea vernisajului, Cristian Ianza ne-a oferit ocazia să vedem cetatea. Impecabilă, curată, liniştită. Cu adevărat un oraş european. Nu voi uita niciodată faptul că am avut ocazia să expunem aici. Nu mai stiu dacă autorul pozelor din cetate am fost eu sau preşedintele asociaţiei "Les Amis de la France", Ionel Zmău. În mod cert aparatul era al lui. Îmi pare încă rău că nu am reuşit să aduc în acest frumos oraş autorii gravurilor, copiii de la cercul de artă. Îmi imaginez doar cum ar fi arătat în această poză.

Nu pot să mă exprim dacă expoziţia a fost sau nu un succes, deoarece aş fi subiectiv. Acest lucru trebuie să-l spună alţii. Eu m-am străduit şi mă voi strădui să schimb percepţia publică asupra unui oraş frumos şi cu oameni valoroşi cum este Petrila. Mă voi strădui să trasmit elevilor mei pasiune pentru artă şi dacă pot voi încerca, prin artă, să atrag atenţia în mod pozitiv asupra oraşului meu. 

 La expoziţie au participat artişti, profesori, poeţi, muzicieni, copii, adică exact pătura care întreţine cultura. Le-am mulţumit în scurtul meu discurs că şi-au făcut timp să participe la acest eveniment, le mulţumesc si aici! După vernisaj recitalul folk realizat prin împletire de Florentin Budea şi Cătălin Stepa a fost unul deosebit. Împletire, adică un cântec Cătălin, un cântec Florentin... şi tot aşa. Florentin chiar a invitat copiii din Alba în faţă si au interpretat o melodie cu toţii, melodie la care cei mici asigurau refrenul. Un eveniment cultural cu amintirea căruia noi am plecat mulţumiţi să transmitem celor de acasă felicitările gazdelor. 

 Consideraţia mea pentru: Cristian Sergiu Ianza, Costantin Dorian Barbu, Ionel Zmău, Cristina Smadea, Mioara Pop, Florentin Budea, Cătălin Stepa, Ileana Firţulescu,

şi copiii:

imagine preluata de pe: http://qtro.info/invitatie-la-cultura/